vineri, 28 februarie 2014

Problema noastră suntem NOI! Ori ne schimbăm și evoluăm, ori dispărem.


Problema noastră suntem NOI! 
Ori ne schimbăm și evoluăm, ori dispărem.



Totul a început de la textul din fotografia de mai jos (dați click pentru mărire):


la care eu am scris următorul comentariu: „Problema noastră suntem NOI! Ori ne schimbăm și evoluăm, ori dispărem.”.

Ulterior am fost întrebat de Alexandrinna Mihail: Alexe Cristi, as vrea sa detaliezi cum vezi tu schimbarea si evolutia fiecaruia, este important sa inteleaga toata lumea ca sa stie ce are fiecare de facut.”.

Alexandrinna Mihail, răspunsul la întrebarea ta, despre cum văd eu evoluția, la care făceam trimitere mai sus, este  destul de simplu dar lung. :)

Haideți să facem NOI ceea ce ne-am dori să facă ceilalți pentru noi.
Adică să fim buni, înțelegători, să ajungem în punctul în care să nu putem concepe că am putea nedreptăți, conștient, pe cineva.
Să asociem respectul față de ceilalți și de tot ceea ce ne înconjoară cu respectul față de noi. Fiindcă un OM care are respect față de el însuși nu își permite să disprețuiască, să distrugă, ci tot timpul vrea să construiască, să respecte, să iubească.

Haideți să învățăm!
- haideți să învățăm că, așa cum a zis Eugen David, „suficient” este mai bine decât „tot mai mult”.
- haideți să învățăm să gândim cu capul nostru și să simțim cu inima noastră.
- haideți să învățăm să ne autogospodărim pentru a fi cât mai puțin dependenți de unii sau de alții care sunt mai mult sau mai puțin bine intenționați.
- haideți să învățăm că este extrem de important, vital chiar, să fim solidari unii cu alții, că a ieși în stradă nu înseamnă violență, timp pierdut, ci o ocazie de a cunoaște oameni care ni se potrivesc ca o mănușă și cu care putem colabora și construi o Românie a noastră. Haideți să nu mai trăim în România „lor”, că vedem, simțim, cât de rău este. Haideți să nu mai tânjim la o țară ca afară. Noi avem deja una care încet ne dispare de sub picioare fiindcă întoarcem capul, fiindcă ne e frică. Fiindcă NE MINȚIM că nu ne pasă. De ce ne e frică? Oricum nu rămânem aici...
- haideți să învățăm să fim noi înșine, să privim în noi și să vedem ce ne face cu adevărat fericiți., ce dorim cu adevărat NOI și nu alții. Mă cutremur când văd străzile pline de clone după personajele din filme și după cele promovate în mass-media. Oameni care imită prin frizuri, îmbrăcăminte, gadget-uri dar mai rău, prin atitudine și comportament. Oameni „otrăviți” care la rândul lor otrăvesc/corup mai departe.
- haideți să învățăm să închidem televizoarele și să ne dedicăm 30 de minute, o oră, zilnic sau la câteva zile, pentru a sta și a ne gândi la NOI, la viața noastră, la copiii, părinții, familia noastră, la faptul că prin ceea ce facem sau ce nu facem astăzi conturăm ziua de mâine. Mulți vor spune că e idealist, că nu are rost și că nu va aduce niciun rezultat asta dar vă întreb: chiar sunteți orbi? Nu vedeți, nu simțiți ce rezultate are atitudinea pe care o tot aveți de ani și ani de zile? Sunt bune? Sunteți fericiți, mulțumiți? Înainte aveați răbdare și erați dispuși să încercați și altceva, erați dispuși să căutați, să vă puneți întrebări. A ajuns chiar așa o rușine să îți pui întrebări în ziua de astăzi?

Am ajuns la concluzia că cine nu își pune întrebări nu gândește, ci ia totul de-a gata.
Nimic nu se va putea schimba dacă nu vă puneți, zilnic, întrebări, fiindcă pentru a primi un răspuns, a întreba este prima condiție. Ceea ce fac prea mulți dintre noi de prea mult timp este ca și cum ai vrea să iei un examen și să nu te prezinți la test. Știu că se poate, mulți au demonstrat-o și nu încetează să ne-o demonstreze de câte ori au ocazia și nevoia dar VĂ ÎNTREB: este bine? Consecința are o direcție pozitivă?
- haideți să învățăm că fiecare OM are locul lui pe planeta aceasta, în societatea aceasta. Sistemul ne împinge pe toți să luptăm, cu noi înșine și cu ceilalți, pentru putere și pentru avere dar poate eu nu simt nevoia de a controla niște ființe umane, nu simt nevoia de a avea tone de bani pentru a-mi cumpăra ultimul model de nu știu ce mașină cu dotări full, cel mai tare elicopter sau iaht. Poate eu am nevoie doar de un petec de pământ, de un crâmpei de cer, o fărâmă de codru verde și sănătos și de sisteme free energy pentru a fi fericit. Am nevoie să fiu liber să gândesc și să muncesc pentru o societate non-distructivă, pașnică, în armonie cu natura care ne ține în viață.
Am nevoie să imaginez și să creez lucruri noi, care să nu ușureze muncă omului prin murdărirea pământului.
Am nevoie de oameni ca și mine.

Eu de ce nu pot face asta? De ce nu am loc, timp și nu sunt acceptat să fac asta? De ce?
Pentru că sistemul actual, așa cum este el, este infect, este creat după mintea unor oameni care atât au putut la un moment dat și nu sunt de condamnat pentru asta, ci trebuie înțeleși și respectați.
De vină sunt cei care se încăpățânează să țină acest sistem în viață distrugând însăși viața. De vină suntem noi pentru că acceptăm.
De vină suntem noi, cei care am ajuns să nu mai gândim din cauza temerii că vom suferi, că vom muri, când de fapt teama, frica însăși, este cea care ucide. Tocmai de aceea ne și simțim așa. Ne simțim tot mai goi, pe dinăuntru, tot mai morți pe zi ce trece.

Lupta pentru putere, pentru avere cât mai multă.

Dacă cineva se gândește că sunt naiv și/sau idealist când va citi că spun magie îl rog să vadă asta mai întâi. Este filmată FullHD. ;)



Distrugem magia care încă crește, zilnic, sub picioarele noastre, magia care ne înconjoară din toate părțile, magia care ne bucură și care ne ține în viață. Distrugem minunea naturii.
Și toate acestea pentru ce?
Pentru ce transformăm în bani, care sunt de fapt hârtie și plastic, un copac ce a avut nevoie de zeci și sute de ani pentru a ajunge la anumite dimensiuni?
Pentru ce otrăvim izvoare de apă curată, potabilă, care a ajuns să fie așa în mii, zeci de mii și probabil milioane de ani?
Pentru ce despicăm măruntaiele pământului și scoatem toate aceste resurse energetice?
Pentru ce jupuim de vii animale, ființe care sunt o minune a vieții și a naturii?
Pentru ce vindem copii și exploatăm oameni?
Pentru ce credeți că beneficiem de atâta tehnologie, de atâtea invenții care ne ușurează viața și de pe urma cărora câștigăm mai mult timp? Pentru a risipi plus valoarea? Pentru a distruge? Cum folosim acel timp?
Tot mai mulți intră în acest vârtej care, din păcate, nu are consecințe numai asupra lor, ci și asupra celor din afară pentru că, în realitate, toți suntem legați între noi. Suntem conectați. Suntem ca mercurul dintr-o pungă, trântită pe jos, spartă, ale cărui „bobițe” sunt împrăștiate peste tot dar ele, în esență sunt la fel și este doar o chestiune de timp până când „cineva sau ceva” le va aduna și le va pune în altă „pungă” unde toate „bobițele” de mercur vor redeveni o singură și aceeași entitate. Speranța mea este că vom redeveni aceeași entitate prin conștiință și nu prin materie. :)

În concluzie, haideți să fim OAMENI! 
Înainte de a fi profesori, ingineri, cercetători, medici și câte și mai câte altele am putea fi, haideți, înainte de toate, SĂ FIM OAMENI.
Dar aici apare o problemă destul de mare. De la cine poți învăța să fi OM într-un ocean de indivizi falși care urmăresc doar interesul personal și care depun eforturi imense pentru a-și păstra puterea de a-i exploata pe alții, statutul, averea?
Chiar și aici este o rezolvare. Eu vreau să cred și să sper că omul tinde spre armonie și spre echilibru cu tot ceea ce îl înconjoară. Deci, tot ce trebuie să facem este să ne lăsăm călăuziți de ceea ce vine DIN NOI. Făcând asta vom depune infinit mai puțin efort, sau chiar deloc, decât ceilalți care luptă pentru nenorocitul acela de statut, pentru averi incomensurabile.
Haideți să nu mai fim doar niște numere, coduri de bare, consumatori, carnivori și erbivore!
Haideți să fim OAMENI!
Ziceam la un moment dat: OMENIA salvează România! Zic și acum și cred în asta. Și nu „salvează” doar România! :)

Îmi place enorm ceea ce spunea N. Iorga:
„Fă-ţi datoria oricând. Totdeauna va fi cineva care să te vadă: tu însuţi."

Despre muncă/serviciu.
Eu nu vreau să ies la pensie niciodată. De ce? Pentru că vreau să muncesc ceea ce îmi place și ceea ce mă face să mă simt împlinit, fericit.
O mare problemă și o cauză a nefericirii oamenilor zilelor noastre este că sunt forțați, de mediul aferent societății pe care o întreținem prin delăsarea noastră, să meargă la serviciu indiferent dacă au sau nu vreo afinitate cu domeniul respectiv.
Merg pur și simplu pentru că așa trebuie sau pentru că sunt împinși de la spate de către familie sau pentru că altfel ar muri de foame la propriu în loc să lupte pentru ceea ce simt ei că ar face cu dragă inimă pentru tot restul vieții.

Relațiile dintre părinți și copii
Sunt fantastic de deteriorate.
Voi fi scurt aici fiindcă oricum m-am lungit destul de mult.
Părinții nu se mai înțeleg cu copiii pentru că ei vor să fie în permanență administratori când de fapt ar trebui să fie, în majoritatea timpului, consilieri. Ar trebui să aibă o relație de colaborare cu copiii lor și nu de subjugare, de control paranoic. Efectul se resimte la nivel de societate, de relații interumane și cu mediul, în consecință facem întocmai ceea ce am fost învățați.
E drept, societatea este infectă și trebuie să protejezi și mai tare copilul dar protejează-l cu adevărat și nu-l șubrezi psihic, nu-l slăbi, făcând astfel loc și teren propice pentru lucrurile împotriva cărora tu, ca părinte, lupți de fapt (vicii, anturaj, etc.).

Relațiile de cuplu.
În jungla zilelor noastre este din ce în ce mai greu, dacă nu imposibil, să găsești un cuplu fericit. Și e normal să fie așa. E normal să trăiască lumea într-o nefericire maximă din moment ce noi trăim într-un mediu artificial din cauză că ne-am îndepărtat, și o facem pe zi ce trece tot mai mult, de orice linie de normalitate, de natură, de echilibrul dintre corp și minte.

Văd atât de mulți oameni care chiar se iubesc dar, pentru ca o relație să reziste, pe lângă iubire, mai este nevoie și de înțelepciune.
Puțini părinți (dar nu sunt de condamnat în totalitate fiindcă nici pe ei nu i-a învățat nimeni) își învață copiii, băieți și fete, că pentru a ajunge să ai o relație serioasă trebuie să:
- începi cu o relație de prietenie pentru a-ți cunoaște unul celuilalt caracterul,
- continuată de o relație de prietenie intimă pentru a vedea dacă există și aici compatibilitate...
- și abia apoi poți spune că cei doi, care până în acest moment erau potențiali parteneri, sunt pregătiți pentru a face pasul către ceva cu adevărat serios și stabil care să le aducă împlinire pe toate planurile.

Ei bine, de unde să mai luăm înțelepciune?
De unde să mai luăm înțelepciune când părinții „ne aruncă de mici” în fața televizorului?

De unde să mai luăm înțelepciune când părinți (el are 45, iar ea 42 de ani,) care au doi copii de câte 12, respectiv 16 ani, divorțează pentru că ea nu a vrut să îi facă sex oral cum a văzut el la prietenii lui, în filmele porno sau în... mass-media?
Când ajungi să te căsătorești cu o tipă, să faci doi copii cu ea, și mai ales că ajungeți la o vârstă la care se presupune că ar trebui să ai capul pe umeri și să fie stabilite lucrurile de la început cât de departe este dispusă să meargă cu și pentru tine, ce îți acceptă și ce nu, atunci e grav dacă vii cu astfel de pretenții și să ajungi la divorț din cauza asta.
Unii vor spune că mai bine să-și satisfacă el în altă parte „poftele” și să se întoarcă acasă, să fie tată bun la copii. Eu zic că s-au sărit niște etape importante pe drumul „închegării” relației, iar ei nu trebuiau să ajungă să formeze un cuplu și să facă doi copii având în vedere cât de diferit văd lucrurile.

De unde să mai luăm înțelepciune când ea (nu înțelepciunea) coboară sub biroul șefului pentru a primi un bonus cu scopul de a-și cumpăra cine știe ce geantă pentru a da bine în fața „prietenelor” ei, iar dulapul ei geme de genți pentru toate ocaziile?

De unde să mai luăm înțelepciune când profesorul, ale cărui orizonturi sunt infinit mai largi decât ale omului de rând, în loc să se revolte, să organizeze și să mobilizeze oamenii, el se resemnează, împreună cu medicul, inginerul, cercetătorul?
Oameni buni, dacă voi vă resemnați, acceptați și vă opriți, voi care sunteți motorul societății prin instruirea de care dispuneți, atunci cine vreți să vă salveze pe voi și pe familiile voastre? Cine vreți să aibă grijă de voi și de viitorul copiilor voștri? Cei care ne distrug, pe toți, sistematic?

De unde să mai luăm înțelepciune când polițistul, jandarmul, avocatul, preotul, judecătorul, primarul, politicianul, au ajuns să fie etaloane ale infracționalității?
Se mai miră că nu mai au autoritate și că nu mai sunt respectați de către omul de rând? Pentru că ei au fost primii care au încălcat legile.

Haideți să învățăm că, în primul rând, fiecare dintre noi suntem responsabili pentru propriile noastre vieți. Nu altcineva!

Haideți să învățăm să fim sinceri! Degeaba tânjim după sinceritate dacă suntem falși.

Haideți să învățăm să dăruim! Nefericirea constă în faptul că omul a fost învățat doar să ia. Nu pot lua totul, la nesfârșit. Dacă vreau să cunosc fericirea trebuie să dăruiesc ceva din tot ce am adunat.

Haideți să învățăm și să ne amintim să ne îmbrățișăm, din când în când, cu cei dragi, și nu numai, atunci când ne întâlnim. Îmbrățișarea este ca un medicament (eu așa o simt) într-o societate atât de denaturată precum cea a zilelor noastre.

Câteodată, pentru a învăța trebuie să te oprești. Altfel ratezi lecții importante.
Așadar, să ne oprim asupra a ceea ce a spus Constantin Brîncuși: „Oamenii nu îşi mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai ştiu să privească minunile Naturii.”.

Apropiindu-mă de încheiere vreau să vă spun ce zicea un prieten, care a făcut greva foamei pe treptele Teatrului Național din București, în plină iarnă și pe ger năpraznic, Daniel Culcer: „În viața ta, tu ești actorul care trebuie să fie în rolul principal!”.
Dacă pe mine mă doare în cot, asta ca să mă exprim academic, de propria mea viață, află că nu doar eu voi fi afectat, ci și tu, copiii tăi, familia ta, prietenii tăi, vecinii tăi.
Deci, dacă mie nu îmi pasă de mine, tu ce vină ai? Cu ce mi-ai greșit? Familia ta, copiii tăi ce vină au față de mine?
Înțelegi? E valabil și invers. :)

Sistemul a ajuns atât de stufos încât dacă toți cei 7 miliarde de oameni am lucra pentru simplificarea și adaptarea lui tot nu am reuși să îl armonizăm.
De aceea se și prăbușește și trebuie construită o nouă societate, bazată pe reguli mult mai clare și mai simple, bazate pe OMENIE, pe armonie și pe empatie.
O nouă societate, în care să nu mai fie nevoie de
- măturători de străzi fiindcă oamenii nu vor mai face mizerie, iar cei care acum mătură străzile pot crea lucruri minunate;
- grădini zoologice și cuști pentru încarcerarea animalelor fiindcă animalele trebuie să TRĂIASCĂ în mediul lor natural;
- forțe de ordine pentru că oamenii se vor respecta între ei;
- religii fiindcă Dumnezeu este peste tot, în tot și în toate și nu poate fi încarcerat într-o biserică sau alta;
- avocați și judecători pentru că nimeni nu va mai face nicio ilegalitate;
- lideri, așa cum știm că au fost ei până acum, pentru că, în realitate, fiecare este propriul său lider, iar societatea viitorului trebuie să se bazeze pe cooperare și nu pe impunere.

În momentul de față trăim zvâcnirile unui sistem care este pe moarte.
Cu toții simțim asta fie că vrem sau nu să recunoaștem. Cu toții ne punem întrebarea: cât va mai dura această agonie în care ne zbatem, zilnic, cu toții?
Critic va fi momentul în care va trebui să decidem dacă vom păși către o nouă eră, bazată pe armonie și onestitate sau o vom lua de la capăt și vom ajunge din nou în punctul în care suntem acum.
Adevărul este că decidem în fiecare zi dacă mergem înainte sau ne întoarcem din drum.
Decidem prin alegerile noastre, iar alegerile le facem în funcție de cât învățăm.
De aceea am tot repetat, mai sus: „Haideți să învățăm!”, pentru că, privind în urmă, parcă am fi niște copii care continuă să atingă soba de teracotă chiar dacă aceasta i-a ars de fiecare dată.

Așadar,
OMULE,
depinde numai de tine dacă ești suficient de inteligent ca să îți dai seama că
ASTĂZI este cea mai importantă zi
din care să începi și să muncești, în mod onest, TU pentru viitorul tău și PENTRU TINE!


P.S. Cei care au avut răbdarea să citească până la final probabil se întreabă cine sunt eu și ce urmăresc să obțin. Este la modă să îi bănuim pe toți, să fim suspicioși. În plus, neîncrederea este cultivată cu consecvență și ar fi chiar culmea dacă ea nu ar da roade și de data aceasta.
În realitate este chiar indicat să vrem să știm cu cine avem de-a face.
Cine sunt eu? Eu sunt un țăran. Și tind să mă perfecționez în a fi țăran.
Cei care cunosc doar sensul peiorativ la care a ajuns termenul de țăran pot arunca o privire în DEX.
Ce urmăresc să obțin? Cât mai puțină dependență de sistemul actual. Îmi doresc o schimbare de mentalitate în societatea actuală și cât mai mulți oameni care să fie în asentimentul a ceea ce am scris în acest articol.

4 comentarii:

  1. am citit pe sarite. Da, ai scris mult :)
    Dar din tot ce ai scris, sunt de acord cu tine.

    Schimbarea vine din noi, incepe de astazi. Solutia este la indemana. Nu exista o tehnica/un pas de facut care sa imbunatateasca viata, schimbarea tre sa fie una morala. Si deja a inceput.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am scris mult pentru că nu am timp să scriu des și atunci se adună. :)
      În plus, eram întrebat cum văd eu schimbarea și evoluția. Deci nu aveam cum să fiu mai scurt.

      Și eu zic că a început schimbarea. Cu toții simțim asta chiar dacă unii nu vor să recunoască încă.

      Ștergere
  2. Ar fi bine si frumos ca multi sa gandeasca ca tine , pentru mine schimbarea de care vorbesti a inceput cu zeci de ani in urma si sunt fericit ca am ales aceasta cale chiar daca nu am reusit sa-i schimb pe altii am reusit sa ma schimb pe mine si asta este mare lucru , asta se chiama evolutie , din experienta si cunoasterea la care am ajuns pot sa afirm ca realizarea in practica a ceea ce spui nu este de loc simpla de aplicat in practica nici in interiorul fiintei noastre si nici in exterior deoarece in exterior exista problema diferentei nivelului de intelegere si este adevarat ca , cu cat evoluezi mai mult vezi ca esti mai putin inteles de ceilalti care nu sint interesati de evolutia lor personala , vad ca esti interesat de societate si socializare , din pacate notiunile si semnificatiile lor au fost pervertite si demonizate pentru a nu putea exista o comunicare reala la nivel de limbaj , problema societatii si a socializarii este foarte dificila deoarece tu vrei sa spui ceva si ceilalti inteleg altceva in functie de sttructura intima specifica a fiecarui individ si in functie e fiecare in functie de nivelul sau de intelegere si constientizare , subiectul acesta este foarte complex si ar fi multe de spus si de facut de aceea voi concluziona spunand ca societatea si socializarea depinde de sistemele de operare sau atitudinile pe care le adoptam si de programele pe care le rulam fiecare din noi .



    RăspundețiȘtergere
  3. Problema noastra e ca am devenit niste zombi dependenti de stat. Statul are tot interesul sa nu gandim ,astfel sa poata poza in marele salvator al nostru.

    RăspundețiȘtergere

A apărut o eroare în acest obiect gadget