joi, 4 decembrie 2014

UNIȚI SALiVĂM! După PUTERE!

UNIȚI SALiVĂM! După PUTERE!


Bravo!

Ați reușit să dați de pământ cu o idee care a pornit genial și care se pare că va sfârși în ultimul hal. Asta dacă nu cumva și-a dat obștescul sfârșit, iar ceea ce vedem noi aici este un strigoi ce încă nu a văzut lumina și încă bântuie bezmetic.


Un admin ce... taie tot!
Go Machete! Go!




Firul evenimentelor l-am centralizat în foto de mai jos. Recomand să o downloadați pentru a o putea parcurge cu zoom in. Pentru asta trebuie să dați click dreapta pe foto și Save Image As...


Jenant? Nu știu! Trist? Probabil! 
Necesită consult de specialitate și eventual medicamentație? Mai mult ca sigur!

sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Mă ridic şi plec la vot


Mă ridic şi plec la vot


Mi-a venit aşa, deodată,
Să mă ridic să plec la vot
Şi să pun mâna pe ştampilă,
Cu ea ochii să vi-i scot,
Pentru toți românii care
Să stea în țară nu mai pot,
Fiindcă ați avut voi grijă,
Sa îi fugăriți pe toți,
Să luați copii de lângâ mamă
Şi bunici de la nepoți.

Când văd mutrele spurcate 
Cum ne mint dintr-un ecran,
În jur români cu case-n rate,
Chinuiți muncind în van,
Aşa v-aş scoate din palate
Cu o mână pe bolovan.

Dar încă accept o ştampilă
Pentru a încerca să-ndrept,
Darul vostru: multă silă
Şi bărbii căzute-n piept.

Încă sper că, în mod paşnic,
Vă vom întoarce către noi
Că n-aveți suflete din plastic
Şi de aici ați plecat şi voi.

Dar grijă mare ce veți face
Când veți fi iar liniştiți
Căci s-ar putea ca într-o noapte
Ca şobolanii să fugiți.

Cât să mai ducem nedreptatea
Şi traiul greu pe acest pământ?
Cât să ne dăm sănătatea
Pe minciuni şi vorbe-n vânt?




duminică, 17 august 2014

Lumină, beznă şi strălucire

Lumină, beznă şi strălucire


"Puneți lumină în mintea şi sufletul lor pentru ca mai târziu să nu culegeți întuneric!"

Fiindcă sunt în tren vă scriu o poveste de dimineaţă despre ziua de ieri.

Ieri am ajuns în Deva. M-am întors de la Roşia Montană după festivalul FânFest.
Eram precum un militar întors din misiune. Rucsac în spate, de el erau prinse sacul de dormit şi salteaua autogonflabilă, pe umăr aveam cortul, o sticlă de 2 litri cu apă, iar la gât, în locul armei, era aparatul de fotografiat.

Intru în gară. Trebuia să mă întâlnesc cu un prieten, să fac şi eu un duş ca oamenii şi să ieşim în oraş. Doar că prietenul meu nu ajunsese încă în Deva şi trebuia să îl aştept.

În gară mă întâmpină un puradel care ținea o bancnotă de 1 leu într-o mână, iar din când în când o mai ducea la gură.

Contrar aşteptărilor mele nu îmi cere bani, ci mă întreabă dacă nu vreau să îi fac o poză.

Îi răspund că nu pentru că am treabă. La care el revine şi mă pune oarecum în dificultate:
"De ce? La copiii săraci nu faci poze?"

Îl întreb:
"Ce vrei să faci cu ea, că oricum rămâne în aparat şi nu am cum să ți-o dau?"

"Nu-i nimic!", zice el.
"Eu vreau să îmi faci o poză". Probabil văzuse el că "oamenilor importanți" şi fericiți li se fac poze.

Îl întreb: "Câți ani ai?", iar el îmi zice că "unşpe".
"Ştii că nu este voie să li se facă poze minorilor fără acordul părinților lor?", zic eu.

Mă aşez pe treptele din interiorul gării şi discuția continuă.
- Ce e aia minori?
- Copii aşa mici ca tine. De care părinții trebuie să aibă grijă.
După un moment de gândire începe să spună nişte nume pe care numai el le ştie şi le-a înțeles, iar între nume se aude clar închisoare, furt şi tată.

- Tatăl tău este la închisoare?
- ...
- Trebuie să înveți şi să munceşti.
- Dar copiii nu trebuie să muncească, îmi zice el cu o figură nedumerită.
- Copiii aşa mici ca şi tine nu trebuie să muncească, ci să învețe. Tu trebuie să înveți pentru ca apoi să munceşti.
- Da... trebuie să măturăm toate gunoaiele de pe stradă, să fie curat şi frumos peste tot.
- Nu trebuie neapărat să mături. Poți învăța şi poți pune gresie, faianță, parchet. Câştigi mai mulți bani dacă eşti bun şi eşti serios.
- ...
- Trebuie să munceşti pentru că oamenilor nu le place să le dea bani celor care nu muncesc.

A dus din nou la gură bancnota de un leu pe care o ținea cu grijă în mănă.

- Nu mai pune gura pe bani. Sunt infecți!

M-a privit serios, i-a luat de la gură şi s-a uitat la ei. Apoi mi-a zâmbit.

În acest timp a venit cineva care se îndrepta spre casa de bilete.
Copilul a zbughit-o după el.

Nu l-am mai urmărit să văd ce face în continuare.

Dar vă îndemn să puneți lumină în cei din jur. În special în copii.
Cu siguranță aşa au făcut şi alții cu voi, cu cei care acum sunteți OAMENI, gândiți, empatizați şi vă pasă.
Chiar dacă ceea ce au sădit în voi nu s-a manifestat imediat, ci a aşteptat. Iar când mediul a fost propice sămânța de lumină a germinat.

După acest moment am mers la McDonalds, în spatele gării. Am luat nişte porcării cu bani mulți pentru cât valorează în realitate.

Acolo era plin ochi.
Terasa de afară gemea, iar înăuntru era plin din nou.

Cozi la toate casele.

Mulți, mulți, mult prea mulți copii.

Copii de vârsta celui din gară, chiar şi mai mici.
Unii stăteau la coadă, alții admirau desenele şi îndemnurile "bine gândite şi țintite" de pe ambalajele în care primeau tot felul de"bunătăți".
Mai erau unii ce înghețaseră cu tăvile în mâini şi cu ochii mari în televizoarele lucioase din care le răzbăteau până în ADN imaginile cu bucuria de a face parte din lumea McDonalds. De a fi client McDonalds cu toată familia. Cu toți prietenii.
Tot timpul pe plajă, la fotbal pe nisipul fin, cu tatăl sau cu prietenii.
Cu prietenii care de fiecare dată erau driblați de către personajul principal ce dădea gol negreşit la fiecare şut.
Ce era mereu cu zâmbetul pe buze într-o lume minunată în care soarele apunea dar nimeni nu avea timp să îl privească fiind prea ocupați să fie fericiți.

Personajul principal era aici. Lângă mine. Dar, în realitate, foarte departe.

Mulți alţi tineri şi tinere stăteau la mese mult prea preocupați de fericirea din "smartfonurile" lor şi de felul în care le stă freza.

Mai erau şi nişte bunici pe ici şi pe colo care mâncau liniştiți bucurându-se de luxul pe care îl visau de-o viață.

La un moment dat a început o ploaie torențială care i-a trezit pe toți la realitate. Mai puțin pe cei care erau în interior. Conectați la wireless şi "aparate".
Dintre cei de pe terasă unii au fugit către case, iar alții stăteau ciorchine sub umbrele fiindcă înăuntru era plin.

Dintre personajele principale unele se vor trezi, altele nu.

Important este că şi unii dar şi alții vor construi noua lume care ne aşteaptă pe toți.

Ceea ce mulți refuză să accepte este faptul că toți suntem răspunzători de felul în care va arăta aceasta.
Toți suntem răspunzători de copilul de țigan care cerşeşte în beznă şi de celălalt care a rămas paralizat cu tava în mână, orbit de "fericire" precum o pradă de lanterna unui braconier.

Trenul meu a ajuns în gara de destinație. Cobor dar mai am de mers până acasă.

Vă doresc o săptămână minunată dar mai ales conştientă.

duminică, 13 iulie 2014

Ați auzit că Ponta s-a „pontat” în pantaloni?

Ați auzit că Ponta s-a „pontat” în pantaloni?

După ce ni se aruncase în față, pe site-ul Ministerul Finanţelor, proiectul noului Cod Fiscal şi al Codului de procedură fiscală, care măreşte mai multe taxe, au început să facă scandal toți românii care se informează.
Și au făcut scandal prin toate mijloacele pe care le-au avut la dispoziție.

În consecință, aceste „bomboane” de pe colivă, proiectul codurilor, au fost retrase și vor fi reanalizate și supuse din nou discuțiilor și dezbaterilor publice.

Concluzia este că pe români i-a cam durut în fund de mafia instituționalizată fiindcă, în realitate, marea majoritate a românilor sunt cam independenți.
De ce?
Pentru că atunci când îți cam produci de papa, ai apă potabilă la discreție, aer curat și un mediu sănătos te cam doare în dos de mafioți.
Dar, mafioții, ca orice alți mafioți, nu se opresc până când nu distrug tot, iar acum au cam ajuns în zona în care încep frecușurile dintre interesele lor (de a-și menține nivelul de „confort” și „bunăstare” pe spatele nostru) și interesul oamenilor (de a-și vedea de viață liniștiți așa cum consideră fiecare de cuviință).

Punctul slab al societății noastre este că ne mulțumim să supraviețuim doar prin satisfacerea necesităților de bază, când am putea trăi mult mai bine, iar în plus am salva de la dezastru mediul înconjurător, resursele neprețuite, asigurând astfel un viitor și celor care vin după noi.

Eu zic, ca o părere personală, că zilele mafioților au cam început să fie numărate.
Cu cât mai mulți dintre noi vom lua atitudine și le vom refuza ofertele prin care doar ne sărăcesc și ne desproprietăresc, cu atât mai repede vom reuși să ne reorganizăm și să o apucăm pe un trend ascendent și SĂNĂTOS.

Din partea poporului român, pe zi ce trece, începe să se audă, tot mai tare, următorul mesaj: „oamenii nu vă mai acceptă, infractorilor!”



Aici puteți citi articolul de pe Realitatea.net:

„Ponta, speriat de impactul public: Proiectul noului Cod Fiscal, care măreşte taxele, a fost retras.

Ministerul Finanţelor a retras de pe site proiectul noului Cod Fiscal şi al Codului de procedură fiscală, care măreşte mai multe taxe, relatează Realitatea TV. Retragerea din dezbaterea publică a documentelor a fost făcută la solicitarea premierului Victor Ponta, după reacția vehementă a unei părți a presei.

Premierul Victor Ponta a cerut retragerea din dezbaterea publică a proiectelor Codului Fiscal şi Codului de procedură fiscală care măreau mai multe taxe. Decizia a fost luată după un val de critici formulate de jurnalişti şi analişti economici.
"În urma solicitării prim-ministrului Victor Ponta, Ministerul Finanţelor Publice a retras pe de site-ul ministerului proiectele Codului Fiscal şi al celui de Procedură Fiscală, pentru ca acestea să fie analizate în cadrul Guvernului înainte de începerea dezbaterii publice. Intenţia Guvernului este de a iniţia o dezbatere publică deschisă şi transparentă cu privire la modificările necesare Codului Fiscal şi Codului de Procedură Fiscală, însă dorim, în acelaşi timp, şi adoptarea de măsuri care să contribuie la continuarea creşterii economice şi la limitarea extinderii poverii fiscale. În prezent, una dintre priorităţile Guvernului este de a limita evaziunea fiscală, inclusiv prin modificări ale Codului Fiscal şi Codului de Procedură Fiscală. Modalitatea în care se vor concretiza aceste intenţii, după discuţii cu specialişti şi societatea civilă, va fi decisă de Guvern şi va fi supusă consultării publice înainte de aprobarea de către Parlamentul României. Propunerile care vor fi asumate de Guvern vor fi dezbatute şi asumate, împreună cu Bugetul pentru anul 2015, de către Parlamentul României", anunţă un comunicat al Ministerului Finanţelor Publice. 
Retragerea proiectului, anticipată încă de ieri
Retragerea proiectului de modificare a Codului Fiscal a fost anticipată încă de vineri seara de strategul politic Cozmin Gușă, într-o intervenție la Realitatea TV. Postul de televiziune relata știrea apărută pe Mediafax spre miezul nopții, asta în timp ce televiziunile apropiate arcului guvernamental o ignorau complet. "Că s-a gândit domnul Ponta să facă o bucurie baronilor sau că i-au impus baronii lui Ponta să crească taxele e totuna. Suntem pe o spirală a lipsei de ecou, iar într-o asemenea spirală nu poate veni nimic bun. Ce s-ar putea întâmpla pozitiv, ca acest proiect să fie retras, dar și asta s-ar face din rațiuni populiste", a declarat vineri seara, consultantul politic Cozmin Gușă, la Realitatea TV.
Ce prevăd proiectele
Persoanele fizice care deţin clădiri cu o altă destinaţie decât cea de locuinţă vor plăti un impozit reprezentând până la 2% din valoarea impozabilă, iar impozitul pe maşini va fi majorat semnificativ, de două ori şi jumătate în cazul autoturismelor cu motorizări de până la 1.600 centimetri cubi, scrie MEDIAFAX
Documentul stabileşte că persoanele fizice, care în prezent sunt impozitate cu 0,1% din valoarea impozabilă a clădirii, vor fi obligate să achite pentru clădirile nerezidenţiale un impozit cuprins între 0,25 şi 1,5% din valoarea calculată de către un evaluator autorizat sau de 2% din valoarea impozabilă, dacă nu există un raport de evaluare, scrie MEDIAFAX. 
Astfel, persoanele fizice vor fi taxate similar firmelor care deţin astfel de clădiri.
Cota impozitului pe clădiri pentru care există un raport de evaluare va fi stabilită de primărie.
În acelaşi timp, proiectul modifică valorile de impozitare şi coeficienţii de ajustare pentru locuinţele persoanelor fizice, însă suma de plată va rămâne foarte apropiată de valorile actuale.
Modificări vor fi efectuate de Guvern şi la impozitul pe terenul din intravilan, unde suma de plată creşte proporţional cu rangul şi zona localităţii, ajungându-se la creşteri de la 10.353 lei/hectar la 83.000 lei/hectar.
Pentru proprietarii de maşini, impozitul va creşte de la 8 lei la 20 lei pentru fiecare 200 centimetri cubi în cazul autoturismelor cu motoare de până la 1.600 cm3 inclusiv şi de la 18 lei la 30 lei/200 cmc pentru maşinile cu o capacitate cilindrică cuprinsă între 1.601 cmc şi 2.000 cmc inclusiv.
Pentru autoturisme cu o capacitate cilindrică între 2.001 cmc şi 2.600 cmc inclusiv, impozitul va scădea însă, de la 72 lei la 60 lei/200 cmc, scăderea continuând şi pentru maşini cu motoare mai mari.
Majorări de impozit vor fi efectuate şi pentru maşini de marfă, motociclete, bărci cu motor, scutere de apă.” 

joi, 26 iunie 2014

Emisiune revelatoare pe TVR 3


Emisiune revelatoare pe TVR 3


Tocmai am ascultat o emisiune pe TVR 3, în timp ce mâncam. Era difuzată în reluare.
Puteți căuta în program, și dacă se poate vedea online chiar merită. Data 26 iunie 2014. S-a terminat în jurul orei 11:00.


Erau prezentate poveştile unor tineri români valoroşi în domenii diverse: IT, artă, etc.
Au fost intervievate mai multe persoane atât din țară cât şi din străinătate printre care eu am prins ceea ce a spus un expert în educație din UK.

vineri, 20 iunie 2014

Mai multe zile libere de anul viitor (PAMFLET)


Mai multe zile libere de anul viitor
Statul Ortodox Român și Preafericitul Trafalet
 (PAMFLET!!!) J


Schimbări majore pentru anul viitor în ceea ce privește zilele libere oficiale date de către Statul Ortodox Român.

Așadar, începând de anul viitor, în noua ediție a calendarului ortodox, va fi introdus un sfânt nou. 
El se va numi Sfântul Trafalet și va fi sărbătorit trei zile, timp în care nimeni nu va merge la muncă, la școală și în orice alte activități cauzatoare de migrene.

Toată lumea va participa, seară de seară, la petrecerea din piața publică sau din centrul satului/ comunei, după caz, unde micii și țuica de prună vor curge în valuri. 
Comercializarea de prezervative va fi strict interzisă, iar spectacolul va fi unul pe cinste, cu muzică bună, cu mult fum, lasere, lumini dar mai ales cu umbre și petarde.

Prezența la „sărbătoarea organizată” este obligatorie, iar acest deziderat va fi dus la îndeplinire cu sprijinul Jandarmeriei „Române”, instituție ce și-a câștigat un binemeritat renume după ce, doar din tonfă, o mână de angajați, au reușit să reducă la tăcere niște bestii de bătrâni, atât bărbați cât și femei, din localitatea Pungești, județul Vaslui, care strigau, cu lacrimi în ochi, că prestigioasa companie americană Chevron și-a instalat o sondă tocmai pe terenul comunității. 
Despre teren, gurile rele, spun că ar fi fost furat de către binecuvântatul (de către toți localnicii) primar al comunei.

Lavabila Sfântului Trafalet, care a făcut minuni în mâinile fine ale Preafericitului Daniel, va fi disponibilă doar unui număr restrâns de inițiați.

Un membru mai nou și mai entuziast al Sinodului a propus, în cadrul unei ședințe de lucru în care se dezbătea amplasarea cordoanelor de jandarmi la noua sărbătoare, a Sfântului Trafalet, ca pe viitor să se aibă în vedere scoaterea din calendar a „Sfinților Împărați Constantin și Elena” fiindcă sunt de modă veche, pensionarii sunt tot mai puțini, și înlocuirea cu niște sfinți mai de actualitate, dar mai ales de viitor, devine imperativ necesară.

El a sugerat că modernitatea bate și la ușile ruginite ale mentalității Patriarhiei și că acest aspect nu poate fi ignorat, neexploatat chiar, accentuând faptul că este vital ca lucrurile să decurgă la fel ca și până acum, și anume religia să meargă mână în mână cu banul și, implicit, instituțiile religioase cu corporațiile care reprezintă viitorul. 
„Statul devine din ce în ce mai depășit de situație”, a adăugat el.

Întrebat fiind de ce consideră că este atât de vital acest aspect al colaborării cu corporațiile el a motivat prin faptul că oamenii încep să-și pună tot mai multe întrebări și astfel își dau seama că schimbarea reală vine numai din ei înșiși și nu din alte instituții și entități inventate. 
„Fiindcă, da, acesta este cuvântul cheie: exploatarea!”, a spus el exultând și a propus ca în ședința următoare să se voteze și să se introducă în calendar „Sfânta Fractură și Sfântul Gaz de Șist”.

Dacă și-ar fi temperat entuziasmul, ar fi reușit să vadă pe unde calcă și, nu ar fi vărsat o găletușă pe care scria cu litere aurite „Limited Edition - ₤€$ - S.T.” și care conținea lavabila noii revelații. Sfântul Trafalet.


Articole despre sfințirea cu trafaletul: BBC, Gândul, kmkz

miercuri, 11 iunie 2014

Semințarii de la Pungeşti şi vizita din America

Semințarii de la Pungeşti şi vizita din America


Aşa performanţă mai rar!
În România, americanii, au ajuns să îi gazeze pe ai lor. Şi nu oricum, ci cu ajutorul nostru.
Da! Bineînţeles că acest lucru este posibil numai cu ajutorul nostru, al românilor.
Noi, mai exact reprezentanții intereselor noastre, am pus la dispoziția primilor americani care au venit cu gânduri "serioase" în ţară toate instituțiile statului, iar pentru intervenția directă Jandarmeria.
După restructurări peste restructurări, în Jandarmerie, au rămas prea puțini OAMENI.
Ei, pot fi numărați pe degetele de la o mână, la nivel de unitate.
Ceilalți, majoritarii, sunt bătăuşi de haită, hrăniți bine cu junk food, numai buni de dat la gioale şi de spray-at pe oricine este nevoie şi ORICÂND este nevoie.
De data aceasta, a venit la noi în țară, tot din America, doamna doctor în biologie Sandra Steingraber.
Dumneaei a venit să le explice, românilor de la Pungeşti, cum stă treaba cu fracturarea hidraulică şi cu exploatarea gazelor de şist, la ei, în state.
A vrut să ajungă în zona sondei şi să-i informeze pe localnici şi pe autorități că nu e bine ceea ce se întâmplă, iar pe termen mediu şi lung ne vom confrunta cu probleme atât de grave încât nici nu ne imaginăm.
Noroc că vajnicii şi vânjoşii apărători ai patriei, detaşamentele de jandarmi care îşi fac veacul pe la Pungeşti, hăcuind tot ce mişcă pe acolo, au fost pe fază.
Înainte ca distinsa doamna din America să deschidă gura au aplicat, preventiv desigur, nişte jeturi de spray lacrimogen din spatele gardurilor cu care blocaseră şoseaua şi după care stăteau confortabil chicotind şi înghiontindu-se după ce au dat gata nişte baxuri de seminţe.
Ce pot să mai spun! Mă bucur să văd că şi americanii se iubesc între ei, iar noi, ca popor pretin, îi ajutăm cu ce putem.
De data asta doar cu spray, dar avem şi bâte şi alte mijloace de a ne arăta... iubirea.
Mă bucur şi sunt mândru şi de conaționalii mei, jandarmii de la Pungeşti, că nu se dezmint, aplicând legea pumnului, fără discriminări pe bază de sex, etnie sau vârstă, ori de câte ori "legea" o cere.
Iar "legea"... o cam cere! :)

http://www.vrn.ro/din-nou-incidente-la-pungesti-jandarmii-au-folosit-gazele-lacrimogene#.U5i6y0hgWEs.facebook

Linişte pentru toți

Linişte pentru toți


Eu mă bucur că ştiu la conducerea țării nişte oameni capabili, care se îngrijesc de destinul poporului şi se sacrifică zilnic pentru noi.

Țin să îl felicit pe domnul Victor Viorel Ponta, cu deosebit respect, dar şi pe cel mai capabil preşedinte pe care l-a avut România vreodată, după domnul Ion Iliescu, pe domnul Traian Băsescu.

Deci, oamenii aceştia, dar şi ceilalți, majoritatea din clasa politică postdecembristă, sunt nişte modele pentru noi, muritorii de rând.

Dacă nu ar fi fost ei, țăranii din Pungeşti nu ar fi avut şansa de a vedea, pe proprietățile lor, o mult aşteptată investiție americană, iar copiii de acolo nu ar fi avut niciodată o copilărie atât de fericită jucându-se pe sonda companiei Chevron şi printre camioanele care transportă în viteză substanțe otrăvitoare.
Că s-au plictisit bieții copii de locurile din zonă dar de când cu sonda copilăria lor a devenit mai bună. Dorm liniştiți noaptea, nu mai plâng.
Părinții lor nu-şi mai fac probleme pentru apa de băut şi pentru animalele din bătătură.
Acum au un viitor sigur.

Mă bucur nespus când văd atât de multă lume fericită în România, când văd oamenii mergând în mall-uri, în cluburi, la cumpărături, fără griji şi chiar liniştiți.

Tresalt de bucurie când văd că oamenii au înțeles în sfârşit, ceea ce voia domnul Ion Iliescu, şi anume linişte. Că dumnealui a tot spus dar noi nu am prea înţeles la ce se referă exact.

Şi domnul Băsescu ne-a cerut să fim liniştiți, să nu ne agităm, chiar dacă a spus-o într-un moment când era mai supărat zicând: "Bă! Linişte, ce dracu!". Dar ştim că a spus-o cu suflet părintesc. La fel ca atunci când a ieşit pe post şi ne-a spus tuturor să nu ne facem griji şi să plecăm din țară dacă cineva are vreo nemulțumire fiindcă acum granițele sunt deschise.
Astfel am scăpat de mulți hoți şi violatori dar şi de mult mai mulți oameni harnici, capabil şi cumsecade.
În general forță de muncă fizică şi intelectuală dar care avea o problemă în a face linişte, în a fi liniştiţi.

Cum să nu iubeşti asemenea oameni, conducători şi politicieni în general? Cum să nu ții la ei cu toată ființa ta când vezi şi, mai ales, simți că ei vor ca în țară să fie linişte şi frumos?

Acum câteva zile am trecut prin cimitir, pe la mormântul bunicului meu, şi am simțit că lucrurile în sfârşit se aşează conform viziunii domnilor pe care îi votăm, iar ei câştigă alegerile chiar dacă oamenii stau acasă.
E normal ca cel mai bun să iasă indiferent dacă este votat sau nu.

Lucrurile se aşează pe un făgaş normal şi în restul țării la fel ca la mormântul bunicului.
Era atât de frumos acolo, în cimitir! Şi, mai ales, atât de multă linişte!

Abia acum mi-am dat seama şi sunt sigur că orice domn care a luat decizii pentru România şi în numele nostru s-ar simți bine lângă bunicul meu.

Poate bunicului nu i-ar conveni prea tare fiindcă el nu i-a iubit şi nu i-a înţeles niciodată pe domnii politicieni.

Din păcate eu am semănat cu bunicul dar de o vreme încoace pot spune că am început să le văd bunele intenţii şi că îi stimez şi îi iubesc din ce în ce mai mult.
De ce? Fiindcă simt că îmi vor binele, cu orice preț şi că îşi doresc ca eu să fiu fericit, într-un loc frumos şi liniştit.
Aşa cum este şi bunicul acum!

Datorită stimei pe care le-o port şi eu le doresc la fel.

Le doresc multă linişte, într-un loc frumos, într-un loc cu verdeaţă de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea.


vineri, 30 mai 2014

O.M. (versuri)

O.M.
(versuri)




Cu fruntea sus și ochii-n zare
Mergi, când repede, când agale.

În ochi, ai cer albastru și senin
Pe buze, trandafiri cu gust de vin,
Iar în piept un verde crud
Cum sunt frunzele de dud.

Mângâind chipu-ți frumos și blând,
Cosițele-ți freamătă-n adieri de vânt.

Gândul tău despică cerul
Și mai zburdă hoinărind
Separă soarele și gerul
Și se așează pe pământ.

În sufletul tău îmbăiat
Cu gând bun și flori de mac
Există răni ce încă tac.

Eu vreau să crezi în visul tău
Căci, îți promit, se va-mplini,
Vei trece peste tot ce-i rău
Cu cine la fel va iubi...


miercuri, 28 mai 2014

Pentru ce ați făcut copii?

Pentru ce ați făcut copii?


Vreau să vă întreb ceva. Pe toți cei care citiți această postare.
Puteți răspunde aici sau puteți să vă răspundeți, fiecare, în sinea voastră.

Pentru ce ați făcut copii sau de ce aveți de gând să faceți? Pentru ce credeți că v-au făcut părinții voștri? Pentru a înghiți căcatul ăsta?


Îmi cer scuze dar mă întreb CUM și CÂT mai suportăm cu TOȚII?
Până unde suntem dispuși să mergem? Cât de inconștienți sau de fricoși putem fi?
Cât ne vom mai minți singuri că nu avem ce face? Cât vom continua să le spunem celorlalți:
„Asta e! Tot vom muri odată și-o dată deci fiecare trebuie să moară de ceva!”

Da, așa este! Și eu voi muri de ceva! Iar acel ceva va fi nepăsarea și durerea ta în cot!
Semnale peste semnale, nereguli peste nereguli, iar noi băgăm capul tot mai tare în nisip.

Mă gândesc că aș face bani frumoși dacă aș începe să fac un curs la nivel național în care să vă învăț copiii cum să bage capul în nisip când se confruntă cu vreo problemă.
Dar dacă mă gândesc și mai bine s-ar putea să nu știu cum să predau asta fiindcă nu am făcut-o niciodată.
Întotdeauna mi-am dat demisia când nu am mai putut lupta singur și întotdeauna voi face la fel când voi simți că rahatul mă copleșește și nimeni nu mă ajută să îl spăl, să îl curăț.

Nu mai trăiți în genunchi, oameni buni! Îndreptați-vă umerii și ridicați-vă în picioare!

Vă amintiți? Fiecare trebuie să moară din ceva! Măcar nu muriți cu gurile pline și înecați în rahat! Nu vă lăsați copiii să moară astfel! Nu pentru asta i-ați făcut! Nu pentru asta ați fost făcuți nici voi și fiecare dintre noi.

Nu vă mai fie frică! Nu rămânem aici! Cerul ne așteaptă pe toți! Vă garantez asta!

Lăcustele rod. De ce fac asta? Fiindcă doar atâta știu!
Întrebarea este: când le oprim? Așteptăm până când vor ajunge la mine, la tine, la fiecare dintre noi?

Dispare linia ferată!
Citiți și... judecați singuri! Unora, capul, încă vă aparține!

Articolul din Capital.ro:
ȘOCANT: DISPARE APROAPE JUMĂTATE DIN CALEA FERATĂ - VEZI documentul care s-a discutat azi în GUVERN

Nota scrisă de RAW (o pagină de informare de pe Facebook):
„Deci guvernul are bani pentru biserica, pentru jandarmii de la Pungesti, are bani electorali, ajutor pentru Albania, sterge datoriile de milioane a sute de firme, dar nu are bani pentru intretinerea caii ferate? Pe de lata parte, Geoana tocmai a zis azi ca tara este un Eldorado pentru exploatarea resurselor energetice (nu conteaza daca suntem ori nu suntem de acord) dar nimeni nu vorbeste despre cum va fi transportata productia asta nemaipomenita. Pe de alta parte, Sova aspus, tot azi, ca a fost impresionat de autostrazile si caile feroviare din China. Nimeni nu lucreaza cu nimeni in acest guvern. Fiecare e pe felia lui si schimba legislatia, fac proiecte pentru bucatica lui. E ca si cum fiecare ar lucra pentru tara lui nu pentru una singura, Romania. Noi doar observam si aratam cu degetul greselile si anomaliile, dar in ultima vreme aceste neghiobii ating gradul imbecilitatii perfecte si trebuie sa spunem clar ca autorii lor nu reprezinta romanii.”

Omenia salvează România!

duminică, 25 mai 2014

Băsescu scuipat, Ponta huiduit și înjurat. Dar unde-i Antonescu? Doarme?

Băsescu scuipat, Ponta huiduit și înjurat. 
Dar unde-i Antonescu? Doarme?


traian băsescu a fost decorat, de un tânăr generos, pentru merite deosebite. Cu un scuipat!
Sursa foto.
Mi-a plăcut ce frumos a mers, șeful statului, cu scuipatul pe față.
Băiatul care l-a umplut de respectul cuvenit a adunat ceva „material” ca să fie sigur că-l nimerește așa cum merită, iar „hăhăitul mahalagiu” a mers cu scuipatul pe față până aproape de mașină. Probabil, în semn de respect pentru poporul român!

Roșia Montană Gold Corporation sunteți hoți, complici sau doar proști?

Roșia Montană Gold Corporation sunteți hoți, complici sau doar proști?


Ministrul Niță afirmă că Roșia Montană Gold Corporation are tot dreptul să câștige un eventual proces cu statul român.

Sursa foto: realitatea.net

Cine este statul român când se pune problema de plată, de despăgubiri? Noi suntem!
Dar când este vorba de jaf, de exploatare și de căpătuială spuneți-mi cine este statul român? Păi în niciun caz nu noi, ci ei!

Așadar, haideți să vedem cum gândesc și cum acționează mafioții!
Dau tun după tun, trădează interesul național și poporul român, vând resursele punându-le pe tavă acestor „firme/companii”.
Aceste „firme/companii” bagă bani în buzunarele fără fund ale acestor indivizi care alcătuiesc mafia statală și care au grave probleme psihice.

vineri, 23 mai 2014

Ce faci patroane?

Ce faci patroane?


Trăiești bine, patroane? Nu duci lipsă de nimic, așa-i?

Dacă vrei o mașină, mergi și ți-o cumperi. Un telefon șmecher este un fleac. Îți permiți zece pe săptămână dacă ai chef. Curve găsești la tot pasul că doar ai bani și ți se rupe.
Sursa foto: vrn.ro

Dar ce vei face când îți va fi sete sau când vei vrea să-ți speli hoitul pe care acum îl ții îmbibat de parfum mai ceva ca faraonii îmbălsămați din piramide, iar peste vreo câțiva anișori toți banii, toate mașinile tale bengoase, telefoanele șmechere și toate curvele cu care rânjești acum la mall nu vor face cât zece litri de apă bună de băut?

Ce vei face atunci? Vei plânge? Îți vei strânge copiii în brațe, cu lacrimi în ochi, promițându-le, printre sughițuri, că va fi bine?
Vei vrea să îi mobilizezi pe cei din jur pentru a rezolva problema?

Tu, infectule, nu ești în stare să iei atitudine ACUM împotriva unei mizerii de companii care îți otrăvește și îți omoară semenii. Companie care te asasinează, în liniște, pe tine și pe toată familia ta.
Atunci cum îți imaginezi că vei reuși să repari o întreagă... PLANETĂ?

Aruncă o privire aici și vezi cum îți fură ăștia apa, iar ce nu reușesc să fure, pur și simplu, otrăvesc:


luni, 19 mai 2014

Mai bine mort decât indiferent!


Mai bine mort decât indiferent!


Române, din 1989, noi votăm și în locul tău!
În concluzie, mai bine mort, decât indiferent!
„Să plagiați bine!” Că de trăit...



P.S. „Vei vota și tu când vei ajunge ca noi!”


duminică, 11 mai 2014

Tu ești ultimul pion pe tabla de șah a României!


Tu ești ultimul pion pe tabla de șah a României!



Notă: fiind la plimbare de pozat nocturn, prin București, am găsit material la care nu m-aș fi așteptat. Vedeți mai jos despre ce este vorba.




Nu avem rege și regină, nu avem ofițeri, nu avem turnuri. După tine, haos!
Când, de fapt, avem de toate în România, și în realitate nimic nu ar trebui schimbat în afară de mentalitate.



miercuri, 7 mai 2014

Nu politicienii infractori m-au ucis, mamă, ci voi, ai mei de-acasă!

Nu politicienii infractori m-au ucis, mamă, 
ci voi, ai mei de-acasă!


Menționez că doar parțial am trăit ceea ce am scris în rândurile de mai jos. Restul este empatie, logică și experiențele celorlalți.



Da, mamă! Acesta este adevărul!

„A vota sau a ignora, aceleași gunoaie, timp de zeci de ani, este ca și cum i-ai face mâncare, i-ai spăla hainele și te-ai culca în pat, noapte de noapte, cu același om care ți-a distrus tinerețea, te-a bătut de fiecare dată când venea băut acasă! Și nu numai atunci! El a început să te bată și când era treaz. A început să ne bată și pe noi, iar tu ziceai să tăcem!”

Fiindcă tu taci, mamă! Fiindcă tu zici, lasă că va trece și asta! Lasă că va fi ea cumva! Fiindcă tu ne înveți să răbdăm, iar când se întâmplă ceva rău ne spui să întoarcem capul în altă parte și să ne facem că nu vedem! Că trece de la sine! Sau, să alegem răul cel mai mic!
Dacă ne-am fi uitat în altă parte, când voiam să trecem strada, făcându-ne că nu vedem mașina care vine spre noi, cu viteză, ce am fi făcut? Ai fi fost în doliu, fiindcă „așa a vrut Dumnezeu”, mamă!

În loc să te desparți de nemernic, tu continui să-l slugărești, iar când noi, copiii tăi, ne revoltăm, fiindcă nu mai suportăm să te vedem bătută, umilită, înșelată și murind, în fiecare zi, puțin câte puțin, tu ne spui să stăm liniștiți, să ne vedem de treabă, că „nu se face primăvară cu o floare”!
Așa ți-au spus și ai tăi ție! Să rabzi! Iar tu, fiind cuminte și ascultătoare, ai răbdat!
Astfel, din ghiocei și din brândușe, ne-ați transformat, mamă, în scaieți care se agață de niște părinți alcoolici, viciați. De o familie distrusă, atât pe interior cât și pe dinafară.

Ne-ai învățat să ne cerem scuze chiar și atunci când nu greșim și când avem dreptate. Iar noi, simțind fiorul fricii momentelor când tata își scotea cureaua din pantaloni și ne bătea pe toți, ne cerem scuze, mamă, plecăm capul.
Ai spus să fim modești și să ținem deoparte ceea ce facem bine. Că nu e frumos să spunem asta fiindcă ne lăudăm! Dacă omitem adevărul, nu înseamnă că mințim? Că diminuăm roadele muncii noastre și valoarea ei? Nu înseamnă că vor rămâne în picioare și vor fi spuse cu voce tare doar acele fapte pe care nu le-am făcut tocmai bine? Iar binele, adevărul, frumosul, unde rămân mamă? Cine le mai spune cu voce tare dacă noi nu trebuie să le spunem nici măcar cu jumătate de gură? Nici măcar în șoaptă, mamă!
Cui am ajuns să plecăm capul?

Am crescut și ne-ați spus să plecăm de acasă fiindcă nu ai ce face cu pământul, mamă! Că grădina nu valorează nimic, iar pârâul din fața casei nu îți dă de mâncare. Că pădurea îți ține de cald doar iarna și atât.
Spuneai că cerul nu te ajută, când ai probleme, dar cu toate că mergeai la biserică. Noi nu am mai mers, mamă. Am intrat, din când în când, în biserici și admiram desenele de pe pereți și arhitectura.
Am privit cerul, de atâtea ori, mamă! L-am privit, de câte ori aveam ocazia,  prin sticla groasă a geamului de la birou, dimineața și seara când eram în drum spre serviciu, când aveam pauză de țigară în fabrică sau în momentele când ne lăsa străinul să ne îndreptăm spatele după o anumită cantitate culeasă de căpșuni sau de sparanghel scos și încărcat în remorca tractorului care oricum mergea mai repede decât ar fi fost normal.

Iar el, cerul, chiar te ajută, mamă! Te ajută să nu uiți că ceea ce se întâmplă este doar temporar dar că poate deveni veșnic pentru tine dacă nu îți rezolvi problemele. Dacă crezi în continuare că se vor rezolva de la sine, că vor trece sau că îți vor rezolva alții problemele.
Fiindcă alții nu îți vor rezolva problemele tale, ci și le vor rezolva pe ale lor.

Uită-te la pădurea satului, mamă! Ne-au asfaltat drumul, nu pentru a nu mai merge noi prin șanțuri și noroaie, ci pentru a o putea căra, ei, mai repede. Pentru a o putea vinde și a scoate de sute și mii de ori prețul asfaltului pus de mântuială. Asfalt care va ține tot atâta cât vor fi și copacii în picioare.
Ne vor rezolva alții problemele! Alții care au venit să facă lumină cu moștenirile bisericii din sat. Biserică de care ar fi aparținut, pe vremuri, dispensarul, iar ei ne-au luat școala din sat, mamă. Școala construită, cu carul tras de boi și cu mâinile goale, de bătrânii voștri și ai noștri. Și și-au dat-o lor! Iar asta s-a întâmplat după ce școala era deja renovată, mamă, iar în sat încă erau bătrâni care știau.
Vor rezolva alții! Alții care au mai venit să ne rezolve problemele, oferindu-ne de mâncare și ne-au luat pământurile din câmp. Au intrat și în locurile pentru care nu aveau acte sau măcar o înțelegere cu urmașii celor cărora terenul le aparținea. Iar voi, toți, ați tăcut, mamă! Ați întors capul! Ați coborât privirea!
Făcătorii de bine au venit să scoată aurul, din muntele nostru, mamă. Să-l scoată chiar dacă dărâmau galeriile romane a căror valoare este inestimabilă. Atât de mult bine au vrut să ne facă încât ne-ar fi luat tot aurul, argintul și tot ce ar mai fi găsit acolo, ne-ar fi distrus istoria pe care nici nu ne-o cunoaștem dar de care ei știu, iar în locul tuturor acestor minunate moșteniri, păstrate cu prețul vieții și a sângelui, ar fi pus cel mai mare lac de cianură din toată Europa. Lac ce s-ar fi revărsat, la un moment dat, peste voi, peste toți. Iar voi ați vrut să plecați de acolo, mamă. Să lăsați casa, grădina și pădurea. Erați pe punctul de a ne lăsa viitorul în urmă! Până când, mamă?
Au mai venit unii și au promis locuri de muncă. Au colaborat atât de bine cu primarul, ales de voi, mamă, încât acum scot gaz de pe pământul nostru, cu redevență de 3,5%. Iar voi tot săraci sunteți! Tot muritori de foame și bolnavi! Și nu munciți nicăieri, mamă, ci în grădina pe care, cândva, ne încurajați să o vindem și să împărțim banii între noi. Hainele vi le spălați cu apă din pârâul care trece prin fața casei și din care mâncam cu toții pește prins, de noi, cu mâna goală, în verile copilăriei noastre. Și acum beți apă, curată, sănătoasă și răcoroasă, din fântâna care se află în curtea casei, mamă!

Toate vor trece și se vor rezolva ele cumva, ne spuneai!
Da, așa este! Ai ajuns o epavă de om din femeia frumoasă care erai!
Iar noi am ajuns sclavi în zgârie norii din Dubai!
Am ajuns să facem cercetare în institutele de afară, în timp ce se distrug, intenționat, toate la noi în țară.
Am ajuns să facem vaccinuri pentru străini, în timp ce voi sunteți lăsați să muriți mai rău ca niște câini.
Am ajuns în genunchi, prin ploaie, pe rândurile de ceapă din Spania, când pământul nostru este călcat de niște oameni fără suflet.
Am ajuns să ne abținem să nu vomităm din cauza bătrâneții străinilor pe care îi slugărim pentru un pumn de hârtii.
Am ajuns pe burtă și târâș prin „teatrele de operațiuni” din Afganistan! Din când în când ne mai întoarcem acasă. Duși de alții, mamă! Iar tu plângi! Vecinii plâng! Tata plânge! Dar când am fost acasă v-ați bătut joc de noi! Ați râs!

Și, nu! Nu sunteți de condamnat pentru asta! Fiindcă așa cum voi ne-ați învățat greșit pe noi, tot așa v-au învățat și alții pe voi. V-au corupt! V-au distrus sufletul! Au reușit toate astea fiindcă v-au ținut grămadă! Dar pe noi, dintr-un motiv sau altul, ne-au scăpat! Noi am plecat, am cunoscut, am împărtășit și am acumulat mai multe experiențe de viață decât ați trăit voi și bunicii noștri.
V-au otrăvit și v-au programat să faceți la fel cu toți ceilalți! Chiar și cu noi! 

Nu-ți port pică, mamă! Pentru că știu că simți că nu e în regulă ceea ce se întâmplă! Cu toate câte v-au fost băgate în cap și-n suflet, tu și tata, așa bețivan cum este el, încă simțiți!

De aceea vă rugăm să fiți voi înșivă și nu ceea ce v-au învățat alții!
Să nu mai credeți în nimeni în afară de voi și de noi! Fiindcă nimeni nu v-a dat nimic dar v-au luat, toți, totul! Nimeni nu v-a dat o mână de ajutor când ați avut nevoie, ci voi înșivă v-ați ajutat!

Mai aveți doar cerul, grădina și susurul pârâului din fața casei! Măcar pe acestea păstrați-le pentru noi!
Și vom veni când vom fi suficient de deștepți ca să le protejăm și să le valorificăm la adevărata lor valoare!
Vom veni când nu vă va mai căuta niciun politician, vom veni când veți avea mai mare nevoie de noi!

Nu este o iluzie! Lumea chiar se schimbă! Ceea ce am trăit, până acum, a fost o iluzie! O iluzie că „se poate și așa”!

Așa cum ați crezut ce v-au spus alții, priviți adânc în voi și, măcar acum, credeți ceea ce simțiți cu propriul vostru suflet!
Pentru că singura persoană care nu are niciun interes malefic, în ceea ce te privește, ești tu însuți!


Nu contează când, pentru cine sau pentru ce mori, ci contează pentru cine și pentru ce trăiești!

vineri, 18 aprilie 2014

Bună dimineața, primăvară! (versuri)

Bună dimineața, primăvară!
(versuri)


Chiar în dimineața zilei de 1 martie 2014, m-am trezit, am pornit calculatorul și am început să scriu simțind că trebuie să aștern aceste câteva gânduri care mi se învârteau prin creier.
Cine știe, poate se vor și adeveri prin toamnă! 
Am evitat să postez versurile chiar în prima zi de primăvară fiindcă a fost foarte urât afară și m-am gândit să aștept o vreme mai frumoasă dar când aceasta a venit am avut altă treabă.
Ca să fiu sigur, că mai prind ceva din primăvară și nu vine vara peste mine, le scriu mai jos.

Bună dimineața, primăvară

Bună dimineața, primăvară,
Te-am așteptat de astă-iarnă,
De când împingeam nămeți
Tot sperând să te arăți.
Să-ți văd colțurile de iarbă,
Buburuze pe flori, salbă,
Și o barză, pe ceru-nalt,
Cu-n cuib înfipt în asfalt.
Cu pisici ce stau pe crăci,
Cu căței ce latră, căci,
A-nceput lumea să umble,
Cămara ca să și-o umple.
Te-am așteptat cu nerăbdare,
Să văd mieluți, ieduți ce zburdă-n zare
Cu flori și soare ce dogoare.
Primăvară, suflet bun,
Mi-a fost dor de-al tău parfum
De râsete de copii,
Și de părinți grijulii.
Mi-a fost dor, și am oftat,
De români cu gând curat,
Care-n lume au plecat,
S-au dus pentru-a aduna,
Până va veni toamna,
Tot ce cere nevoia
Pentru a-și salva țara.
Mi-a fost dor de cei „nebuni”
Ce aleargă peste culmi,
Ce-s înjurați, batjocoriți,
De proști, de nenorociți,
Că arată tuturor
Distrugerea din țara lor.
Iar când toamna va veni,
Cu toții ne vom uni,
Cei de-aici, cu cei de-afară,
Și vom lupta pentru țară.
Pentru o țară curată,
Cum nu a fost niciodată.
Pentru un picior de plai,
Pentru o gură de rai.
Pentru România noastră,
Ce n-a fost nicicând a voastră(1)!
Pentru România lor,
Țara copiilor,
Pentru un pământ curat,
Pentru codru verde, nalt.
Pentru azi și pentru mâine,
Pentru apă, pentru pâine.
Lupta-vom și pentru ieri,
Pentru morți, pentru luceferi,
Ce ne-au trimis peste timp
Soare și aur, în gând,
Pentru-a nu pieri nicicând.
Primăvară, mult iubită,
Să știi că ești binevenită!
 „1” a voastră - membrii sistemului mafiot politic.

Sărbători fericite, dragi români!

Sărbători fericite, dragi români!

M-am tot întrebat cum vor fi aceste sărbători pascale pentru mine și am ajuns la următoarea concluzie pe care o împărtășesc cu oricine vrea să o afle:
- voi fi la fel ca și până acum, conștient de ceea ce se întâmplă și, cel mai important, NU VOI UITA NIMIC!

Așadar, cu ocazia sărbătorilor pascale ortodoxe, împărtășesc cu voi una dintre cele mai vii și mai puternice amintiri care țin de lupta împotriva sistemului corupt.
Acest moment mi-a și adus alături un prieten deosebit: Daniel Culcer.
Acest OM reprezintă, pentru mine, reprezintă unul dintre cele mai puternice și mai importante gânduri care îmi vor trece prin minte când voi fi alături de familia mea și vom sta la masă de Paște.

Daniel, îți doresc multă sănătate, pace și Sărbători fericite, atât ție, prieten drag, cât și tuturor românilor onești care s-au implicat și se implică în continuare pentru România și pentru noi, pentru toți!

Sănătate, fericire și pace!
OMENIA salvează ROMÂNIA!

joi, 10 aprilie 2014

Dacă iubești o floare, nu o culege.


Dacă iubești o floare, nu o culege!
(Oare și cu femeile trebuie procedat la fel?)




Ia să-i aud acum pe cei care au pufnit în râs când am zis că eu nu mai culeg flori pentru a le pune în vază de foarte mulți ani.
Nici nu mai dăruiesc flori, la buchet, cu ocazia zilelor „magice”, cum ar fi de 8 martie, de exemplu.

Dacă iubești și apreciezi natura, îți cumperi un aparat de fotografiat, și în semn de apreciere pentru minunăția ce ți se desfășoară în fața ochilor, faci câteva poze.
Astfel, vei putea privi frumusețea acelei flori ori de câte ori simți nevoia. În plus, această fericire o poți împărtăși oricui. Chiar și peste ani!

Nu-i așa că e minunat?

Acești polițiști ar trebui să facă închisoare!

Acești polițiști ar trebui să facă închisoare!


Un tanar de culoare care isi plimba rottweilerul intr-un spatiu public a scos telefonul pentru a filma 5 masini ale politie din SUA prezente, cel mai probabil, la o descindere. Ulterior, vazut de politisti, barbatul a fost incatusat, dar nu inainte de a-si urca cainele pe bancheta din spate a masinii personale.Crezand ca stapanul sau este in pericol, cainele a reusit sa iasa pe geamul lasat intredeschis, repezindu-se la politisti. Intre timp, si-a facut aparitia un al treilea om al legii, care a scos pistolul din dotare si a tras mai multe focuri asupra cainelui. Indurerat stapanul isi intoarce privirea, neputand sa priveasca cum cainele sau se zbate intre viata si moarte.

Am pus videoclipul la final pentru că este șocant. Dacă sunteți mai sensibili sau dacă sunt copii în preajmă este indicat să nu îl vizionați.

Cât de greu este să gândești, să simți?

Acești polițiști ar trebui să facă închisoare, iar cel care a împușcat câinele merită închisoare pe viață.
De ce spun asta?
Fiindcă ne îndreptăm spre o „societate” care se îndepărtează tot mai mult de ceea ce înseamnă a fi OM, de natură, de natural și de FIRESC.
Această societate se îndreaptă, și ne trage pe toți, spre superficialitate, punându-și și consolidându-și bazele pe oameni denaturați, care nu mai văd nimic în fața ochilor în afară de a pune, cât mai repede, „mâna pe... iluzii”, pe forme. Oameni care combat efectele fără a fi măcar în stare să observe fondul-cauza.

Cât de greu a fost, fiind atâția oameni la un loc, să își dea seama că stăpânul câinelui era singurul în măsură să-l liniștească și să-l bage înapoi în mașină?
Cât de greu ar fi fost să îi deschidă cătușele și să-l lase să-și bage câinele în mașină și să ridice geamurile?
Cât de greu ar fi fost să-l lase, pe om, să-și ducă acasă câinele, și după aceea să trebuiască să se prezinte la secție? Sau să-l însoțească!
A fost mai simplu și mai COMOD să provoace câinele pentru ca apoi să îl ciuruiască. COMODITATEA asta ne va distruge într-o bună zi.

În caz că nu ați observat, omul respectiv a fost mai civilizat și mai pașnic decât toți acei polițiști la un loc:
- și-a băgat câinele în mașină;
- și-a pus, SINGUR, mâinile la spate pentru a fi încătușat.
A fost mai OM decât toți la un loc!
Acel polițist nu a împușcat un câine, ci un OM, iar colegii lui sunt COMPLICI la CRIMĂ.




Tot ce este natural, este schilodit sistematic; toate lucrurile făcute cu suflet sunt împroșcate cu noroi, batjocorite, desființate.
Aceasta este lumea în care vrem să trăim?
Crezi că vei fi mulțumit stând și permițând lucrurilor să curgă în direcția aceasta?
Te simți mulțumit?
Poți face mult mai mult bine decât crezi! Ridică privirea din pământ!

marți, 8 aprilie 2014

O vreau pe fata asta! În Parlament!

O vreau pe fata asta! În Parlament!


O vreau pe fata asta!
Ghici unde?
În Parlament!

O vreau la guvernarea țării!
Neapărat are nevoie de un mandat!

Dacă există șanse, să ajungă acolo, mă angajez să donez o parte din salariu pentru ea, să îi fac campanie, să lipesc afișe și să împart fluturași pentru candidatura și pentru notorietatea ei! Deși că notorietate văd că are suficientă.

Văd că oamenii nu se înghesuie să îi susțină pe românii cinstiți să acceadă într-o funcție de unde ar avea putere de de decizie, iar astfel ne-ar ajuta pe toți. Și nu se înghesuie fie din cauză că nu îi cunosc pe candidați,  fie că nu sunt convinși că se mai poate schimba ceva după atâtea dezamăgiri.
Dar acum, cred că este o șansă reală, iar fata asta chiar promite mult. În plus, are și potențial.
Repet, dacă există vreo șansă ca ea să ajungă în Parlament, promit, în mod public, că mă implic voluntar să o ajut să ajungă acolo unde avem, cu toții, nevoie de ea! Cu siguranță nu ne va dezamăgi și ne va ajuta.
Sunt sigur că ar face într-un mandat cât nu ar reuși un partid nou în patru mandate!

Este singura șansă de a reduce numărul de parlamentari așa cum își dorește tot poporul român!

Mai mulți politicieni au luat SIDA de la o prostituată de lux, în vârstă de 27 de ani, din Brăila.

miercuri, 2 aprilie 2014

Există viață după Mall?

Există viață după Mall?


Sursa foto
Molarilor*, pregătiți-vă pentru zilele acestea, căci ele vor veni!
Și vreau să vă văd atunci (și vă voi vedea, eu și cu mulți alții care acum strigăm la urechile voastre surde) cum veți cerși solidaritate și compasiune de la cei care acum sunt bătuți, de unii jandarmi somnambuli, pentru că își apără pământul, apa, viața și familia de otrava ce e pe cale să li se pună sub „pernă” și în ghiozdanele copiilor.






Sursa foto
Hainele voastre de firmă, făcute în China, gadget-urile pink și shiny, gențile șmechere și mașinile second, pentru care nu veți mai avea benzină și motorină, nu vă vor mai ajuta să trăiți în iluzia bunăstării și a unei vieți „perfecte” care este roz la nesfârșit.

Vă veți trezi, goi (din toate punctele de vedere), în fața naturii pe care ați batjocorit-o, ați scuipat-o, ați otrăvit-o și ați distrus-o sistematic prin ignoranța voastră.





Sursa foto



   Când bula de săpun vi se va sparge direct în față, veți da cu capul, în plin, de REALITATEA pe care o ignorați acum!
   Din nefericire, sunteți TOTAL nepregătiți pentru ceea ce vă așteaptă.







Articolul care prezintă aceste minunate fotografii poate fi accesat aici.
Este interesant de citit fiindcă prezintă, succint, în două-trei fraze, ceea ce a dus la falimentul mall-urilor respective dar și destinația locațiilor după falimentul propriu-zis.
Și, nu! Nu le-au făcut mall-uri din nou! Le-au demolat!
Deci, nu sunt vești bune pentru molari*! Din contră! Aș putea spune că sunt chiar foarte proaste pentru că după faliment s-au orientat către parcuri industriale, unde nu te plimbi cu ochii beliți pe pereți, ci muncești, pentru un STĂPÂN, de îți sar capacele.

*Molari(lor) = Este un cuvânt al cărui sens l-am gândit altfel pentru a se potrivi în contextul articolului de față. Nu are legătură cu dantura, ci a rezultat în urma unui joc de cuvinte vrând să mă refer la cei care nu concept viața fără MALL. De la cei care se plimbă prin mall. Mall - mall-uri.

marți, 1 aprilie 2014

Ce glumă bună cu fermele și cu supermarketurile!

Ce glumă bună cu fermele și cu supermarketurile!


Tocmai am citit un articol în care scria așa:
„Fermele de familie ar putea salva agricultura, dacă ar avea loc în supermarketuri.”


Dacă ar avea loc în supermarketuri?
Ce glumă bună! Ce iluzie!
Nu vor avea niciodată loc acolo!

Pentru a salva ceva cu adevărat trebuie să ne mișcăm fundurile și să facem un pas către cei care își fac gospodării, ferme, la țară. Către cei care au conștientizat pericolul de mai mult timp și au luat atitudine, făcând ceva în acest sens. Fiindcă nu s-au îndreptat către sat din cauză că sunt nebuni, ci pentru că s-au trezit. La țară nu stai pe net toată ziua, ci trebuie „să trăiești în REALITATE”!

Dacă nu facem pasul către acești oameni, nu salvăm NIMIC!
Ei trebuie să-și vadă de munca lor și nu au timp să umble și să cânte în strună celor care încă dorm sau celor care au pretenții că sunt „mari domni”. Pentru simplul motiv că trebuie să fie prezenți tot timpul lângă culturile lor, lângă animalele lor, lângă albinele lor.

Când ai o gospodărie nu îi dai SAVE sau SAVE AS și continui munca atunci când ai tu timp!
Nu este o iluzie!
Este viață reală în care TREBUIE să fii acolo!

duminică, 30 martie 2014

Insigne antifracturare hidraulică (how it's made)

Insigne antifracturare hidraulică 
(how it's made)

În data de 9 martie 2014 am participat, undeva în București, la o acțiune în urma căreia au rezultat niște insigne foarte frumoase.
Dacă sunteți interesați să obțineți o asemenea insignă și pentru mai multe informații despre gaze de șist și fracturare hidraulică accesați site-ul www.farafracturare.ro.
S-a muncit mult la ele, începând cu partea de creație și culminând cu cea de tipărire și capsare. Munca respectivă a fost făcută în regim de voluntariat pentru a aduna fonduri care au ca scop crearea altor materiale informative.
Mai jos veți vedea un filmuleț inedit, zic eu, pentru majoritatea dintre voi. Eu cel puțin nu mai văzusem până atunci.

Vizionare plăcută!


L.E.
În continuare puteți vedea și fotografiile:































A apărut o eroare în acest obiect gadget