duminică, 23 august 2015

Pe pământ să fie pace - versuri


Pe pământ să fie pace
- versuri -


Lăsați-ne să fim români
Și nu ne mai confundați
Fiindcă vreți să fiți stăpâni
Dezbinând surori și frați.

Fiindcă și singuri putem,
Să trăim pe-al nost' pământ,
Fără a-l vostru îndemn
De-a renunța la tot ce-i sfânt.

Dacă tot nu ne ajutați
Oare, voi, nu ați putea,
În pace să ne lăsați
Să ne regăsim noi calea?

Ați venit aici, la noi,
Pentru a ne ajuta,
Ca și când am fi fost goi
Și ne-ați luat și cămașa.

Ne-ați adus voi libertate
Când la noi, plecând din casă,
Nu intră nimeni prin spate,
Și lăsăm totul pe masă.

Ne-ați adus voi liniște,
Fiindcă noi nu o aveam,
Furând fără limite
Ce prin muncă dobândeam.

Ați zis că știți ce-i mâncarea
Dar, la noi, când ați gustat,
V-ați lepădat bunăstarea,
Ș-ați rămas! N-ați mai plecat.

Ați stat puțin și v-ați gândit,
N-ați înțeles, văzând imașul,
Ne-ați spus că: Nu-i folosit!
Și ne-ați dat, în schimb, orașul.

Ne-ați infectat cu non-valori,
Dând jos națiune cu națiune,
Ca să adunați comori
În timp ce noi murim pe bune.

Ați dat jos cu educația,
Sănătatea ați distrus-o
Afișând adversitatea
Față de viața ce am dus-o.

Ne-ați golit, încet, de cuget,
Și dându-ne câte-o floare,
Ne-ați strecurat otravă în suflet,
Iar în vieți numai teroare.

În acest punct suntem acum,
Când ai noștri, cu mic cu mare,
Au rămas singuri pe drum
Și-au fost împinși peste hotare.

Voi ne-ați arătat ce-i frica
Pentru a ne dezbina
Nu ne-ați dat, în schimb, nimica,
Pentru a ne controla.

Prin frică și dezbinare
Ați intrat la noi în munți,
Văzând bogăție mare,
Ați ras păduri. Acu-s cărunți.

În timp ce unii pupă moaște
Și au căzut la testul vremii
Alții văzut-au ce ne paște
Și-n viitor vor fi oștenii.

Ei v-au văzut că strălucirea
E plină de perversitate
Că voi nu știți ce-i fericirea
Și sunteți tari doar pe la spate.

Stând printre voi, răzleți, prin lume,
V-am înțeles civilizația
Că vreți pe toți a ne supune
Și să mențineți dominația.

Ceea ce vreți voi nu se poate,
Fiindcă e-mpotriva firii.
Oameni, nisip, cu inimi moarte?
Sfidează logica gândirii.

Oamenii cu mâini dibace,
Curați în suflet și-n gândire,
Vor pe pământ să fie pace
Iubire, natură și împlinire.

Cristi Alexe
23 august 2015, Arad


sâmbătă, 22 august 2015

Seceta zilelor noastre - versuri


Seceta zilelor noastre
- versuri -


Printre penele uscate
Și subsuorile cu fulgi,
Trece doar arșița verii
În zile încinse, lungi,

Umbrele brăzdează cerul
Prin mirosul de fân ars
Și zboară spre bălți de apă
Prinzând peștii ce au rămas.

Albastrul, ucis de soare,
Seara, se schimbă în roșu,
După zile de friptoare
Nu mai cântă nici cocoșul.

În mișcările-i precise,
Pe sub frunze răsucite
Timpul parcă-ncremenise
De atâtea zile fripte.

Parcă nu-i venea să creadă
Că doar roua dimineții
În zile, grele, de corvoadă,
Mai ține fiorul vieții.

Oglindindu-și tristă cerul,
Apa, fuge sub pământ,
Protejând astfel misterul
Tuturor celor ce sunt.

În urma ei, la suprafață,
Totul era pârjolit,
Și seca încet de viață
Însuși omul cel școlit.

El, ce a crezut că are totul,
Simplu, pentru totdeauna,
Făr-a mișca măcar un deget
Și că oricum îi e totuna.

S-a confundat cu robotul,
Ce i se plimba prin cuget,
Zicându-și că pământu-i locul
Celor ce pot și fără suflet.

El, ce a gândit că evoluția
Nu are treabă cu natura,
Că apa nu este soluția
Și că bună este... ura.

Seceta zilelor noastre
Este în suflet și în cuget.
E ca un șir de zile proaste
Ce-n loc de vorbe sunt doar muget.

Astfel, mergând pe o pistă falsă
Spre o natură distrusă,
Alimentăm zilnic o farsă
Către o viață apusă.

Seceta din nou va trece,
Așa cum, poate, a mai trecut,
Omul, unul din zece,
Acel unu' ce nu-i slut.

Peste trupul ars de soare
Cu verde uscat, ciufulit,
Sărutat cu stropi de ploaie
Pământul, iarăși, s-a trezit.



Cristi Alexe
22 august 2015, Arad






joi, 25 iunie 2015

Oare câți "primari de Codlea" are România?

Detalii aici:
http://ziarulunirea.ro/un-primar-mic-vs-un-taran-urban-mare-erwin-albu-ofera-o-noua-lectie-despre-curaj-si-cum-sa-iti-aperi-drepturile-331824/

Oare câți „Primari de Codlea” are România?


De la bun început vreau să precizez că „Primar de Codlea” tocmai a devenit o categorie politică, o însușire și o stare de spirit pe care aleșii locali o au sau o dobândesc pe parcursul mandatului și nicidecum nu se referă la persoana actualului primar al municipiului Codlea, din județul Brașov, despre care vreau să cred că este un bun cetățean și un familist convins. Ba mai mult, un creștin exemplu în urbea ale cărei hățuri le mânuiește cu atâta dexteritate.


Dacă acum e clar pentru toată lumea voi continua.



Partea I, II și III :)
Scurtă descriere - calități și defecte. Moralitate și caracter. Prezent și viitor.

Așadar „Primarul de Codlea” este un specimen, o vietate ar spune unii însă eu nu sunt sigur că așa și este, care își duce existența, izolat, atât în interiorul lanțului carpatic cât și în afara lui, în imediata apropiere. În lanțul trofic este atât de alunecos încât nu se poate spune cu exactitate unde se situează.

S-a înmulțit excesiv în România, la adăpostul democrației (demos + kratos = puterea poporului), abuzând de caracterul reprezentativ al acesteia și arogându-și, prin tot felul de tertipuri, dreptul de a reprezenta niște oameni care își văd de viețile lor încercând să parcurgă așa cum pot etapele pe scara evoluției umane.
În realitate „Primarul de Codlea” se reprezintă pe el și interesele de grup care nu au nici cea mai mică legătură cu sistemul reprezentativ sau cu democrația.

De regulă, „Primarul de Codlea”, se izolează în instituțiile publice, în locurile întunecoase, ferit de lumina zilei, la adăpostul pânzelor de păianjen. Îi plac foarte mult primăriile pentru că acolo a găsit mediu propice, umed, călduț și potrivit de răcoros. Așa cum îi place lui. Dar mai și avansează în posturi cheie cu și mai multă umbră, umezeală și căldură, însă cu mult mai puțină liniște, iar asta nu prea-i place.

Când este nevoit să își părăsească temporar cuibul se strecoară prin locurile umbroase până când ajunge la umbra scenei sau sub vreo umbrelă în mijlocul adunărilor populare pentru a face act de prezență. Nicidecum din simpatie sau din interes sincer față de cei de pe spatele cărora își completează osânza atât de necesară depășirii anotimpurilor mai reci.
Niciodată nu dă bani de la el, ci de la ceilalți și întotdeauna strâmbă din nas dacă destinația fondurilor este una benefică pentru comunitate. Mai degrabă își face statuie decât să lase o portiță de dezvoltare durabilă pentru oamenii simpli.
Atunci când este nevoit să o facă și chiar nu are încotro direcționează banii către petreceri de mahala, cu mult fum de mici și băutură. Ideea principală este să țină comunitatea într-un stadiu primitiv de gândire și de dezvoltare, să-i răpească orice portiță către aceasta, iar comunitatea să nu ajungă în niciun caz să aibă încredere în ideile și în forțele proprii.

În relația cu oamenii pe care, chipurile, îi reprezintă, adoptă un rânjet permanent, are mâinile umede, ochii sticloși și privirea alunecoasă, iar poziția spatelui, ușor aplecată spre înainte, pentru a părea cât mai umil și mai la locul lui.
Se îmbrățișează cu toată lumea, salută pe toată lumea, dă mâna lui firavă și nemuncită pentru a fi strânsă și pipăită de toată lumea. Ba mai mult, în momentele acestea reușește și să-și plece puțin capul și privirea în raport cu oamenii de rând, dându-le binețe sau șoptindu-le diverse glumițe răsuflate și laude.
Adoptă un ton cald, total nespecific lui, cu o voce blândă ce are note liniare. Nimic nu iese din context, fiind totul calculat și controlat.
Însă, pentru acest sacrificiu, se desfată regește din tot ceea ce produce mai bun urbea pe care o jumulește nu mai puțin de... patru ani. Zilnic.

Întâmpină mari probleme când trebuie să iasă la aer curat, la soare din cauză că are repulsie la verdele creat de natură însă este foarte interesat de cel tipărit de om.

Fiind alergic la tot ce este natural este lesne de înțeles faptul că face tot ce îi stă în putere pentru a-i alunga pe cei cu dragoste de natură, cu poftă de viață și cu zâmbetul pe buze. Dacă se poate ca aceștia să plece în altă țară, pe perioadă nedetermintată, este perfect.
Îi vrea cât mai departe de el, de locurile și de afacerile pe care le-a acaparat prin viclenii și șmenuri.
De cei rămași în urbe se ocupă personal cu ajutorul celorlalte specimene cu care a populat subtil primăria și care sunt după chipul și asemănarea lui. Cine a fost diferit ori a fost dat afară, ori a demisionat, ori încă se chinuie din răsputeri să reziste.

Primarul de Codlea” nu are rude și nici prieteni, ci doar parteneri și cunoscuți cu care face învârteli și matrapazlâcuri.
Însuși termenul MUNCĂ îl oripilează, îl indispune și îi strică ziua de-a dreptul. Dacă se insistă pe această direcție ajunge să aibă mari probleme de sănătate fizică și psihică, internat prin spitale, de regulă în străinătate, și rămâne cu sechele.
Familia și-o ține la distanță de orice presupune omenie, modestie, onestitate sau empatie asigurându-i o viață îmbelșugată și tremurând de frică, ca nu cumva să se contamineze de la ceilalți care sunt buni și dau dovadă de caracter.
În căminul respectivului parazit al societății mirosul de mucegai moral este omniprezent, umezeala vicleniei se prelinge prin orice colț al casei în timp ce pânzele hoției stăpânesc toate ungherele casei.
Din păcate pentru el și din fericire pentru noi, copiii specimenelor de genul acesta vor avea șansa, și vor și profita de ea, de a duce o viață cinstită în vreme ce „Primarii de Codlea” vor tremura de spaimă că odraslele lor îi vor urî. Nu! Nu o vor face dar îi vor privi pentru totdeauna cu milă și uneori cu scârbă pentru toate mizeriile pe care aceștia le-au făcut unor oameni nevinovați care și-au văzut de viețile lor.

Ce iubește cel mai mult specia aceasta invadatoare numită „Primarul de Codlea”?
Cel mai mult iubește cuvântul AFACERE.
Adică A(=fără)+FACERE=SĂ FACI BANI FĂRĂ MUNCĂ.
Când vine vorba despre acest aspect se simte ca peștele în apă. Orice presupune câștig fără muncă fizică și efort intelectual i se potrivește perfect ca o mănușă.

Desfășurând asemenea acte parazitare, că activități nu pot fi numite, „Primarul de Codlea” obține bani, produse și avantaje materiale în general fără a fi nevoit să iasă din încăperea transformată în grotă umbroasă, confortabilă și umed-călduță a Primăriei.

Pentru a-și asigura statutul și în vederea menținerii privilegiilor, el și cei asemeni lui, au intoxicat societatea românească, cu termenul de „băieți deștepți”.
Mulți inocenți, atât din societatea civilă cât și din mass-media, s-au grăbit să răspândească această etichetă fără a-și da seama că de fapt nu fac altceva decât să intoxice un popor întreg catalogând o entitate parazitară ca fiind una de succes și un model demn de urmat.
În realitate, băieții deștepți, majoritatea, au fost izgoniți din țară de către „Primarul de Codlea”. Unii, care au mai rămas, se chinuie din răsputeri să supraviețuiască sperând că se mai trezesc și ceilalți, iar la un moment dat vor reveni cei izgoniți și își vor lua înapoi ceea ce le aparține de fapt și de drept. România.

Care este cea mai mare problemă?
Cea mai mare problemă nu o reprezintă faptul că acest parazit ce își face veacul în primăriile noastre și pe banii noștri se înfruptă cu rodul muncii poporului român. Și nici faptul că pe mulți i-a izgonit din propria lor țară. Fiindcă românii adevărați sunt inventivi, onești, cu dragoste față de natură, muncitori și inteligenți. Deci se descurcă până la urmă și supraviețuiesc până când paraziții se vor decima între ei și vor ajunge să fie suficient de puțini încât să fie puși în corzi.

Problema cea mai mare este că oamenii încă nu-și dau seama că „Primarul de Codlea” nu doar trăiește bine de pe spatele lor, ci îi urăște de-a dreptul și este în stare să facă orice pentru a-i șterge de pe fața pământului.
Ura este problema. Că altfel, paraziții, ar putea fi duși în spate dacă și-ar vedea doar de traiul bun. Parazitul nu se mai mulțumește că doar trăiește, ci trebuie să urască. Cu cât ura sa este mai mare, cu atât sâcâie gazda mai tare până la exterminare.

Consecințele se văd și se vor vedea în continuare și contrar așteptărilor paraziților ele constau în faptul că oamenii încep să se descurce pe cont propriu, să muncească și să gândească împreună cu ceilalți care au aceleași preocupări și probleme ca și ei.
Ia naștere unirea în cuget și-n simțiri între oameni din toate colțurile țării și chiar de peste hotare. Oamenii aceștia formează în jurul lor comunitățile reale ce vor fi pregătite pentru greul care de abia acum urmează și care are la bază o planetă întreagă exploatată cu lăcomie într-un mod demn de spitalele cu veselie.

În România, încet-încet firele pânzei de păianjen, care au încorsetat comunitățile, sunt desfăcute sau rupte (după caz) bucată cu bucată, geamurile vor fi deschise larg pentru aerisire, iar măturile acompaniate de susurul vorbelor oamenilor de bine vor curăța tot molozul adunat în zeci de ani de către „Primarul de Codlea”.

Pereții vor fi curățați de mucegai, ferestrele vopsite și spălate, în locul umezelii râncede își vor face apariția miresme de mușcate în ghiveci și de alte flori ce vor zâmbi pe la ferestre.
Domeniul public din fața caselor oamenilor va avea parfumul căpșunilor copți și adieri de cinste și de omenie, iar apa va fi curată, potabilă și disponibilă pentru o comunitate întreagă ce o va ști folosi cu responsabilitate.

Oamenii se vor ajuta între ei și vor transforma întreaga Românie într-o grădină a fericirii.

Ceilalți care sunt atașați de betonul fierbinte al orașelor vor face tot posibilul pentru a-i ajuta pe primii, cei de la sate și din orașele mai mici, care au acces la un petec de pământ din care se va însănătoși tot poporul, iar țara va prospera.

Adevărata prosperitate o vom trăi cu toții în momentul în care forma de organizare a țării va fi una complet nouă și adaptată la timpurile pe care le trăim. O formă de organizare ce va avea tot ce a fost mai bun din toate celelalte pe care le-am cunoscut până acum. Fără a ne mai cantona de culoarea pielii, regiunea din care provenim și preferințele religioase sau sportive.
Cu reguli simple, clare, morale pe care să le poată înțelege și respecta oricine.

În România se va vorbi limba bunului simț, al respectului față de semeni, muncă și natură, iar specia aceasta, „Primarul de Codlea”, sau ce o fi ea va fi una pe cale de dispariție.

Așa să ne ajute Dumnezeu, Natura, Străbunii sau oricine doriți dumneavoastră numai să ne apucăm de treabă și să o facem!

România suntem fiecare dintre noi! Hai România, oriunde te-ai afla!


Știți care sunt diferențele și asemănările dintre politicieni?


Un jeg rămâne un jeg!


Un jeg rămâne un jeg! 


Nici apa nu-l spală, ci doar îl împrăștie în particule mai mici până în momentul în care acesta se va coagula din nou și va ajunge să conducă o... țară!

M-am săturat de țara lor, de Republica Jegoasă România!
Vreau România oamenilor onești, respectuoși, cu inițiativă, cu dragoste pentru natură!
Vreau ca România să fie a tuturor românilor care muncesc cinstit, a românilor din țară dar și a celor alungați peste hotare care nu au mai putut îndura duhoarea jegului care a devenit omniprezent pe aceste meleaguri.

În România legile au ajuns să fie strâmbe, au ajuns să fie făcute de către infractori, iar ATÂTA TIMP CÂT INFFRACTORII FAC LEGEA ORICE OM CINSTIT TRĂIEȘTE ÎN AFARA EI.


Vă doriți, domnilor guvernanți, o țară de golani și de curve. Ați lucrat zeci de ani pentru asta, însă NU VREM ȘI NU SUNTEM AȘA!


Vedeți experimentul din Codlea, Brașov, al lui Erwin Albu! Aceia sunt românii pe care vă chinuiți să îi stârpiți de atâta amar de vreme, în timp ce golanii și curvele s-au aciuat prin primării, prin instituții și așteaptă pensiile după o viață jegoasă în care singurul lucru pe care l-au produs și l-au pompat în societate a fost JEGUL.
Să vă fie rușine!


Detalii despre experiment aici: http://erwinalbu.blogspot.ro/2015/06/sa-transformam-muscatele-in-biciclete.html

duminică, 31 mai 2015

Cheia schimbării

Cheia schimbării


Cheia schimbării în bine este de fapt în tine.

Singurul lucru care te distruge este și singurul care te poate salva.
Te rog să faci cunoștință cu... STILUL TĂU DE VIAȚĂ.

Toate celelalte sunt POVEȘTI (politicieni), MINCIUNI (corporații, religii) și UNELTE (mâncare artificială) prin care îți este alterată percepția cu scopul de a te menține într-o permanentă stare de conflict.

Ai impresia că ești în conflict cu exteriorul când de fapt conflictul este cu tine însuți/însăți.

Îmbrățișează un copac, plantează un pom și crește-l, sădește un răsad și ajută-l, pune niște semințe într-un ghiveci și udă-le, descalță-te și simte pământul.

Dar cerul! Când l-ai privit, îndelung, ultima dată?

vineri, 1 mai 2015

Intreprinzători români, pericolul abia începe!

Intreprinzători români, pericolul abia începe!

În urmă cu puțin timp asistam la o acțiune de forță a ANAF-ului asupra celor care încă mai mișcă ceva în România, asupra celor datorită cărora România încă mai are puls. Chiar dacă e slab dar e!
Este vorba despre firme mici și mijlocii închise pentru pretextul unor lei în plus în casa de marcat.

Toate acestea se petrec în timp ce politicienii și cățeii lor, sub oblăduirea stăpânilor de cine știe unde, șterg datorii ale unor mamuți de pe urma cărora își trag case, vile, curve, mașini. În timp ce politicienii sunt rupți complet și IREMEDIABIL de realitate, o realitate care ne arată un popor asasinat sistematic, pe toate planurile, din 1989 încoace.
Un popor asasinat, cum spuneam, care încă luptă pentru supraviețuire așa prost, incult, denaturat și sărac cum e el acuzat fiind că este complice cu asasinii în timp ce cei care se ridică din rândurile lui suferă accidente pur întâmplătoare, sunt dați afară și privați de dreptul de a-și câștiga pâinea de zi cu zi, atât ei cât și toți membrii familiilor lor.



Poporul român, din sânul căruia facem și eu și tu parte, este scuipat zilnic în față și orice problemă apare el este cel care scoate castanele din foc. Da! Noi suntem tot timpul fraierii tuturor!
De ce?
Pentru că "primitivismul" nu poate concepe o abordare superioară a problemei, iar atunci când o întâlnește nu are cum să o înțeleagă, ci se agață, ca iedera și o pătrunde ca vâscul, până sufocă tot ce încă mai respiră.
Apoi, ghici ce se întâmplă cu "primitivismul"! Moare!

Am fost mai evoluați decât mulți care ne-au călcat pragul. I-am primit pe toți cu speranța că onestitatea, cinstea și omenia se află de ambele părți.
Se pare că ne-am înșelat, iar pe nevăzute, am fost orbiți și prădați, în cel mai meschin mod, de tot ce aveam.

Mulți ar vrea să mai găsească un popor care să își vadă de treabă, iar ei să prospere pe spatele lui, că deh, paraziții doar așa pot supraviețui. Pe spatele altora.
Din nefericire însă, nu ne mai putem vedea de treabă când, chiar dacă nu suntem ajutați în niciun fel, suntem strânși de gât.
Nu ne mai putem vedea de treabă când suntem loviți și furați din toate părțile. Nu ne mai putem vedea de treabă când nu mai avem CU CE face treaba respectivă din cauza unor inconștienți care distrug totul fără a avea habar de ceea ce fac, sfârșind ca, din inconștiență, să pășească exact pe pragul unor grave probleme psihice pe care, sincer, nu știu cine li le-ar mai putea rezolva.


Întorcându-mă la primele rânduri ale acestui articol vreau să trag un semnal de alarmă și să vă spun că după rumoarea făcută de ANAF cei vizați pe nedrept au început să se liniștească, chiar dacă încă sunt în alertă.
Ceea ce s-a întâmplat de fapt a fost o mușcătură pe care sistemul le-a aplicat-o pentru a-i da gata.
Spun pentru a-i da gata pentru că atunci când falimentezi o țară și când asasinezi un popor nu mai poate fi vorba despre o eroare, adică despre o greșeală a instituțiilor statului asupra propriilor cetățeni.
Nu! Răul se face voit, iar pentru cei care sunt puțin mai atenți chiar se vede, este vizibil cu ochiul liber. Ceilalți îl percep dar încă nu îl pot identifica atât de ușor sau refuză fiindcă este incredibilă una ca asta pentru sistemul lor de valori.

Oameni care muncesc pe rupte, care conduc firme, și care pun mâna fără să se sfiască de faptul că, pentru rezolvarea unei probleme, sarcina respectivă ar fi sub demnitatea lor, SE NUMESC ROMÂNI, dragilor.
Acești români, în loc de o mie, două sau trei de euro, cât câștigă lunar, ar trebui să câștige înmulțit cu zece.
Și nu o spun eu, ci mi-au spus-o cetățeni de origine... germană. Eu doar v-o transmit pentru a vedea și a conștientiza CINE SUNTEM și faptul că NU SUNTEM O PLEAVĂ așa cum ni se spune, ni se strigă sau ni se șoptește obsesiv prin toate canalele prin care se ajunge la noi.

După vâlva ANAF tocmai am asistat la un răspuns neașteptat pe care l-a primit sistemul din partea celor loviți, și anume SOLIDARITATE.
Încă o săptămână dacă ar fi continuat iureșul, România ar fi fost în stradă, iar consecințele, pentru cei ce ne-au adus în pragul distrugerii totale, erau de neimaginat.

Statul s-a retras precum un prădător încă prea slab pentru prada sa. S-a mulțumit doar cu câțiva, mai slabi, din turmă.

Acum asistăm la acțiuni concertate de slăbire asupra celor ce încă se țin cât pot de tare pe poziții, asupra celor ce încă încearcă să se unească, în munca lor constructivă, când TOTUL lucrează întru dezbinarea lor. Sunt târâți prin hățișuri legislative menite să le afecteze afacerile, munca de zi cu zi și viața.
Sunt bombardați din toate părțile și pe toate planurile cu reguli absurde menite să îi țină din ce în ce mai ocupați și să îi slăbească din ce în ce mai mult până când, se speră că, vor deveni niște prăzi suficient de slabe și de lipsite de apărare pentru a fi puse la pământ.
Ați auzit de legea bacșișului, da? Este unul din exemple.

Izolarea de turmă se practică și în lumea oamenilor și chiar ceva mai abitir decât în cea a animalelor pentru că mijloacele și planurile sunt multiple. Se numește dezbinare.
Aceasta, dezbinarea, funcționează mai bine la noi decât la animale pentru că noi pricepem mult mai multe lucruri și pe mult mai multe planuri.
Un animal de pradă nu poate merge la o antilopă să îi spun:
- Hei! Vezi că după copacii aceia iarba este mult mai fragedă și mai bună!
În cel mai amuzant caz aceasta i-ar răspunde:
- Ce naiba știi tu despre iarbă din moment ce mănânci doar... CARNE? Ups!

Chiar dacă noi suntem mai complicați rețeta este totuși simplă și se desfășoară cam așa:
- Vezi că poți câștiga mai mult dacă vinzi porcăria asta de peste mări și țări.
În acest timp, vânzând porcăria aceea, un altul, care se chinuie să susțină producția locală, este trimis în faliment, slăbit și scos de pe piață.
Vânzând porcăria aceea tu îți îmbolnăvești proprii clienți, iar boala va ajunge la tine, la familia ta.
Rezultatul?
Ne izolează unul câte unul și apoi gata, devii vulnerabil, pregătit pentru poziția de pradă.

Ceea ce nu știu asasinii, îmbătați de putere fiind, este faptul că românii sunt mai uniți decât cred ei. Cu cât scânteia va veni mai târziu, cu atât explozia va fi mai mare.
Tot mai mulți oameni nu mai au nimic de pierdut. Li s-a luat aproape tot. Asupra celorlalți se lucrează în continuare. Asiduu.

În încheiere vă scriu un gând ce mi s-a cristalizat în această dimineață și care sper să vă inspire:
Competiția este pentru oameni slabi. Cei puternici se unesc și muncesc împreună.
Nu mai dezvolt pentru că sunt convins că înțelegeți ce decurge din această muncă în echipă.

România suntem fiecare dintre noi! Hai România, oriunde te-ai afla!

duminică, 29 martie 2015

Probleme de coteț


Luptăm cu sistemul, luptăm să-l schimbăm dar ce naiba e de fapt... sistemul?

Sistemul este de fapt cotețul care ne protejează de vulpi, lupi, geruri, inundații şi cutremure. Pentru că noi, cu mâinile goale şi în fundul gol am muri în scurt timp.



Problema noastră majoră nu este cu sistemul, ci cu mişcoii care s-au adăpostit cu noi în coteț şi care ne sug sângele.

Dar haideți să vedem unde ajungem!

Se pare că gazda nu mai este interesată de ceea ce se întâmplă în coteț şi i se rupe dacă acesta este în condiții bune sau nu. I se rupe dacă găinile sunt în siguranță sau dacă vulpea poate oricând intra peste ele să le facă felul, dacă plouă, ninge ori bate vântul în coteț.
Şi, la fel de bine, i se rupe dacă acestea sunt terminate de mişcoi, iar într-o zi le va găsi sau doar va auzi că au dat ortul popii.

Din moment ce ne-am lămurit că pe gazdă o cam doare la bască de găini, acestea se zbat să dărâme... sistemul.
Cam greşit, nu?

Vreme nasoală, prădători cu duiumul dar cotețul încă rezistă chiar dacă găinile mai pier călcându-se în picioare în loc să observe ce anume leprovoacă această stare şi anume mişcoii.

În realitate mişcoii sunt în delir. Festin după festin, non-stop.

Ce e de făcut cu nenorociții ăştia de mişcoi?
Hmm! Cam nasol!

O variantă ar fi ca mişcoii să devină vegetarieni. Greu spre imposibil fiindcă ar dispărea rapid din peisaj. Deci pică!

Să le salveze gazda aplicând un insecticid puternic. Dar, cum ziceam, de gazdă nu mai ştie nimeni. S-a dus sau doar asistă la spectacol. Ori din cruzime, ori din cauză cā s-a săturat să-şi rupă spatele cu munca. Sau poate a ajuns la concluzia că nu e sănătos să dea cu insecticid fiindcă mişcoii dezvoltă rezistență şi se adaptează devenind nişte bestii greu de suportat. Pesemne a ales calea naturală: cea mai înzestrată găină va supraviețui.

Ce ar putea sau ce ar trebui să facă găinile?

Aici e greu pentru că găinile au o problemă cu proporțiile.
Dacă le priveşti din depărtare vezi un muşuroi de pene şi cam atât. Abia după ce te apropii considerabil începe să li se zărească şi capetele. Mici.

În primul rând, dacă privim la modul ideal, ar trebui să facă un salt evolutiv şi să se transforme în OAMENI.
Asta ar fi calea scurtă, spre succes rapid şi garantat. Dar... asemenea salturi se întâmplă sau au şanse mari să se întâmple în urma ciupercuțelor atomice ori a unor mari accidente... naturale. Catastrofe.

Dacă e să o luăm pas cu pas, raportat la situația reală, am putea schița câte va etape:
- să vadă adevărata problemă: mişcoii şi nu cotețul;
- să cârpească sistemul dacă încă nu le duce capul să facă unul nou, bazat pe situația actuală;
- să petreacă din ce în ce mai mult timp în afara confortului din coteț. Astfel mai pierd, pe drum, din mişcoi, iar cei rămaşi în coteț mor de foame. Natural, fără insecticid.
- să nu se mai ciugulească până la moarte, una pe alta, atunci când observă o problemă.
- să facă o gălăgie de nedescris când apare vulpea sau alt prădător natural şi să scape cât mai multe.
- să stea laolaltă în fața vitregiilor naturii.
Şi ar mai fi etape dar nu am timp fiindcă, aşa păcătos cum sunt, mai lucrez şi duminica. Asta e! Dacă în cursul săptămânii sunt în concediu (prietenii "mă ştie" de ce zic asta).

Concluzia finalą ar fi că pe parcursul acestor etape găinile ar rezolva problema proporțiilor despre care aminteam mai sus, iar în final ar deveni tot... OAMENI.

Eu am scris despre problemele găinilor. Despre ale oamenilor v-aş ruga să scrieți voi.
La ei chiar nu mă pricep deloc! Iar la găini... în egală măsura ca şi la oameni.

Vă doresc o duminică plăcută şi o săptămână cât mai... cum v-o doriți!

PS - dacă nu ştiți ce este acela mişcoi recomand dex.
PS - dacă textul de mai sus deranjează sau e de neînțeles recomand a fi luat în glumă. Oricum e haz de necaz, deci TIPIC! :)
Ultimul PS - ştiu că am vorbit despre găini, iar în poză sunt NUMAI cocoşi.

miercuri, 11 martie 2015

Infractorii sunt premiați!

Infractorii sunt premiați! 


În România s-a ajuns în punctul în care un infractor este dus la pensiune după ce distruge viețile mai multor oameni. Fiindcă nu poți spune că acolo unde ți se asigură masă și casă, plus condiții decente (vezi căminele studențești pentru comparație sau spitalele, școlile și grădinițele) este sistem de detenție și că are vreo legătură cu penitenciarul.

Cu cât suferă mai mulți din cauza ta și mai tare, cu atât ai condiții mai bune la închisoare. E ca un fel de premiu.
Dacă mai ocupi și o funcție politică și din această poziție distrugi viețile a sute, mii sau milioane de oameni, cu atât mai bine! Ești și mai respectat!

Nu cred că mai este cazul să ne întrebăm de ce sunt furați, tâlhăriți și uciși oameni, la liber, în țara asta.

Ce este de făcut?
În primul rând tăcerea te face complice și ești părtaș la răul care se întâmplă, deci ia atitudine și spune tare și răspicat ce nu este în ordine.
Apoi fă demersurile legale pas cu pas. Ierarhic.

S-a tăcut și s-a înghițit prea mult în țara asta astfel încât infractorii au ajuns să trăiască în rai chiar aici, pe pământ, iar demnitatea demnitarului se măsoară în ilegalități și nu în lucruri demne, bune.

Jos cu toți!

Mai jos aveți un exemplu de cum trebuie să ne comportăm pentru ca măcar generațiile viitoare să trăiască în România. Acum doar se supraviețuiește. Și nu oricum, ci de pe o zi pe alta.

Accesează link-ul: http://public-attitude.ro/#sfaturi

Într-adevăr infractorii sunt premiați dar cel mai mare și mai important premiu pentru ei este TĂCEREA NOASTRĂ!

România suntem fiecare dintre noi! Hai România, oriunde te-ai afla!


miercuri, 25 februarie 2015

Cum se face de râs Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei Române!

Cum se face de râs 
Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei Române!


Vrei să schimbi ceva în bine și să transformi Românica în România?
Ești sabotat!

Cum? Simplu!
Ești raportat ca având conținut nepotrivit și ți se blochează postarea.
Orice inițiativă care urmărește evoluția trebuie blocată și ucisă din fașă.

De ce faceți asta? Cât credeți că ne mai puteți opri? Cât timp credeți că puteți să vă mai plimbați în libertate după ce ați distrus țara, ați distrus educația și sănătatea la atâtea milioane de oameni?
Cum vă puteți imagina că după ce ați izgonit din țară aproape patru milioane de români, voi, tot voi, veți rămâne în continuare la putere?

Dacă în material ar fi fost prezentate niște pisici haioase și niște fluturași colorați frumos sigur nu ar fi zis nimeni nimic și s-ar fi distribuit în draci acest filmuleț. Dar așa, șacalii, s-au mobilizat repede și l-au raportat la facebook pentru a fi blocat.

Fac apel la solidaritate și vă rog să îl căutați pe youtube și să îl distribuiți pentru a trezi oamenii și pentru a-i învăța cum să se apere.
Mâine e posibil să ai tu nevoie de ajutor! Dacă ne închid gura tuturor, vei striga degeaba!

România suntem fiecare dintre noi! Hai România, oriunde te-ai afla!




Frumos, nu?

marți, 10 februarie 2015

Ce am avut și ce am pierdut? Cu ce am rămas?

Ce am avut și ce am pierdut!



Despre mine.

Mai mult am citit decât am scris pe grupurile și pe chat-urile în care am fost adăugat. 
Așa sunt eu, de obicei. Tac și ascult.

Despre noi.

Ce pot să spun acum este faptul că am avut 25 de ani la dispoziție în care ne-am mulțumit să furăm unii de la alții, fiecare după posibilități/poziție.

Am irosit un sfert de secol în care trebuia să ne unim, să muncim și să creăm ceva concret.
Iar când spun unire nu mă refer la a sta toți în același bloc sau în același sat, ci la a aborda o direcție creatoare.

Până și luarea țării înapoi, de anul trecut (2014) și de acum doi ani - la proteste mă refer - am făcut-o tot cu gura. 
De ce? Pentru că dacă totul se rezumă la strigat pe stradă, iar în viața de zi cu zi aspirăm la viața prezentată în filme și la tv, înghițind minciunile celor ce ne îmbrobodesc pe post, atunci e degeaba.
Câți dintre cei care au ieșit și și-au strigat nemulțumirea s-au orientat către un trai sănătos, câți au început să limiteze risipa? Câți au început să ridice capul din pământ, în viața de zi cu zi și să privească cerul, ca mai apoi să se întoarcă măcar cu o parte către natură? Căci fără natură sănătoasă, fără un mediu curat noi nu existăm!

Deocamdată, multora dintre noi ne place să facem dar... numai din gură. 

A râde de unul care face efectiv ceva și pune osul la treabă și mintea la contribuție a devenit o modă, o necesitate prin care mulți își asigură liniștea și antidotul cu ajutorul căruia reușesc să depășească ziua de azi și să arunce o privire în cea de mâine.

Ce am avut și ce am pierdut!

Am avut totul și am reușit să pierdem mult mai mult.
Din păcate, situația nu e roz deloc.
Este fiecare pentru el. Eu ajut cât pot pe oricine și cu orice pot însă înapoi mi se întorc, de prea multe ori, priviri otrăvite.
Nu sunt dezamăgit, ci bucuros pentru că astfel pot trăi conștient față de atitudinea reală a multora dintre cei cu care am de-a face, iar astfel rămân ancorat în realitate.

Indiferent că va fi sau nu conflict armat eu îmi voi construi în continuare grădina, livada și voi merge contra curentului actual.

Sunt deja unit în cuget și-n simțiri cu mulți care fac același lucru și despre care nu știu absolut nimic. Ei există, însă trag cât pot. Într-o zi ne vom cunoaște. Momentan doar simțim că existăm.

De ce e greu? 

Pentru că nu ne ajută nimeni.
Dacă ar fi să mă întrebe cineva cum pot fi ajutat nu aș avea ce îi spune.
Poate doar atât: vreau să fiu lăsat în pace.

Cu ce am rămas!

Cu noi. 
Cu noi înșine și cu cei care simt, fac și gândesc în aceeași direcție. Dar și cu ceilalți. 
Ceilalți care sunt mulți. Încă prea mulți decât putem duce. Dar care se împuținează de la an la an. 

Ce se întâmplă de fapt!

Lumina își face loc cu fiecare dintre noi care punem punct și luăm atitudine conștientizând că politicianul nu îți poate da nimic fiindcă el de fapt se zbate să te aibă pe tine și roadele muncii tale. E ca și cum ai spune că dând bani la biserică ești fără de păcat. Sau că ai mai împuținat din ele când de fapt credința vine din interiorul tău. Din tine.

Lumina își face loc cu fiecare OM care se trezește că, prin distanța de natură și apropierea de betoane și de iluzii, de fapt se îndepărtează de viață. Cu fiecare care face ceva spre a fi mai bine pentru el, iar prin rezultatele muncii lui și pentru cei din jur.

O zi frumoasă vă doresc, inspirație pozitivă și spor la treabă!

România suntem fiecare dintre noi! Hai România, oriunde te-ai afla!


luni, 9 februarie 2015

Căpușa (peiorativ)

Căpușa



Mențiune: articol fără foto din cauza unor motive bine întemeiate.


Căpușa este cel mai mare dușman al bunăstării și al liniștii celor care muncesc și au inițiativă.

Ea trăiește de obicei în parlamentul țărilor care o tolerează, în locurile răcoroase, la adăpost de arșița verii, de gerurile iernii și de privirile celor de pe spatele cărora trăiește.

Din când în când mai merge și pe picioarele ei. În aceste puține momente, comparativ cu durata ei de viață, ea iese pe holurile luxoase pentru a savura o cafea și o țigară și merge până la pupitrul cuvântărilor pentru a-și goli gușa mincinoasă și pentru a-și propune creșteri salariale.

În restul timpului stă tolănită pe fotolii din piele, moțăie, dă ochii peste cap, ridică o mână sau chiar pe amândouă atunci când trebuie să-și voteze remunerația sau șpaga ce urmează a fi încasată.

Uneori mai oferă și spectacol atunci când, de bunăvoie, este scoasă din tunelurile găunoase în care își petrece veacul și adusă în lumina reflectoarelor pentru a spune de ce mănâncă atât de mult când de fapt ea nu produce nimic.

În funcție de importanța ei, căpușa, în urma spectacolelor regizate la care făceam referire mai sus, este ținută, precum o matcă valoroasă, în spatele zăbrelelor de argint pentru unul, doi sau trei ani. În acest timp averea ei rămâne neatinsă de vitregiile sorții care se abat asupra oamenilor de rând.
Ba din contră, ea reușește să stabilească relații noi și să închege afaceri profitabile chiar dacă aria de mișcare îi este restrânsă temporar.
Din când în când, căpușa, mai beneficiază de o vacanță scurtă, de câteva zile, cu familia ori prietenii. În general, acest lucru se întâmplă de sărbători sau ori de câte ori are nevoie atunci când afară este întuneric și nu știe nimeni.

Dezvoltarea capacității de a se deplasa cu precizie în momentele nocturne au ajutat-o foarte mult în relațiile cu mediul înconjurător.

De îndată ce își ispășește vacanța, de a sta pe spate și de a consuma după pofta inimii, căpușa se întoarce nestingherită la viața de rutină, plină de huzur.

Cu cât o căpușă este mai importantă și mai înfiptă pe poziții, cu atât burta, gușa și fălcile îi rămân neatinse de pe urma statului după zăbrele.
Nu de puține ori, în cazul căpușelor excepționale, burta, gușa și fălcile au cunoscut o dezvoltare și mai puternică după scurta perioada de repaus.

Mediul în care se simte cel mai bine este cel al discuțiilor interminabile și inutile sau alături de alte căpușe ca și ea. Lenea este elixirul plăcerilor nesfârșite pentru ea și specia din care face parte cu atâta mândrie și adoră vacanțele nesfârșite și luxoase.

Ceea ce nu suportă căpușa deloc sunt oamenii care:
- vor o viață normală,
- iubesc natura și mediul înconjurător,
- își respectă semenii,
- nu înghit minciuni și pomeni,
- știu valoarea muncii lor,
- au inițiativă, putere de muncă și creier la purtător.

Așadar, putem spune fără de tăgadă că, până în momentul de față, cel mai performant produs al societății zilelor noastre este căpușa.

Din păcate, în țările sărace și în cele în curs de dezvoltare, căpușa are foarte puțini prădători naturali spre aproape deloc.
Putem spune, deci, că aceste țări sunt raiul căpușelor dar nici celelalte țări mai mari nu stau cu mult mai bine ele având căpușe mai puține dar... sănătoase.

Cu mici accidente, provocate în general de vitregiile naturii, se întâmplă ca aceste ființe minunate, căpușele, să fie speriate sau accidentate definitiv.
De cele mai multe ori însă ele sunt doar puse pe fugă după care caută să se întoarcă cât mai repede în mediul în care se simt atât de bine.

Vine sau nu războiul?

Vine sau nu războiul?




În timp ce îngurgităm ceea ce ne dă marș-media românească taburile se plimbă prin țară către est, te trezești cu câte un jandarm, stând lângă o clădire, într-o dimineață obișnuită în care mergi la muncă, echipat numai de patrulă nu..., englezii spun că vor trimite 1000 de soldați în România și Polonia, NATO că își va întări poziția în România și va aduce tehnică militară, rușii spun că nu au ce face cu România dacă încep asaltul, iar politicienii infractori din Ungaria tot ascut tăișul discrepanțelor dintre noi românii și frații noștri maghiari.

Noi, oamenii de rând, mergem la muncă. În timpul acesta circul cu politicieni arestați se derulează non-stop promițând noi arestări spectaculoase dar totuși ceva important se întâmplă în spate. Ceva foarte important dacă stăm puțin să ne gândim fiindcă nu s-a ajuns la arestarea celor mai mari infractori din politică dacă ceva extrem de grav nu s-ar întâmpla în spatele cortinei.

Sau poate numai eu îmi pun întrebarea aceasta și totul este ok sau oceni harașo!

Mă uit în jur și văd numai țepe, alergătură după bani care mai apoi sunt cheltuiți aiurea pentru că, nu, banii nu se fac ușor în România. Prea puțini își pun problema să creeze ceva cu banii respectivi, iar aceștia ajung în cele din urmă să fie efectiv aruncați.
Aruncați pe curve, sucuri infectate cu chimicale, mezeluri îndopate cu otravă, țigări, alcool și dracu mai știe ce nebunii de îți vine să te iei de cap și să te tot duci. Dar, ghinion! Pământul e rotund! Că altfel, de multe ori, dacă aș fi știut că are un capăt, m-aș fi tot dus!

Până una alta, ceva se va întâmpla. Avem nevoie de ceva șocant care să ne zdruncine bine și să ne facă să ne revenim în fire fiindcă am uitat multe. Mult prea multe!
Am uitat ce este cu adevărat important. Am uitat și am neglijat natura. Ne-am lăsat ademeniți de politicieni, de popi, de curve, de strălucirea otrăvită a corporatiștilor, iar noi, săracii, ne-am rătăcit.
Ne-am rătăcit și ne-am amăgit că se poate și așa. Am fost deturnați de la drumul nostru, de la direcția firească.

Nu, fraților! Nu se poate și așa! Nu poți otrăvi, jefui, batjocori și desconsidera tot ceea ce este în jurul tău când tu ești pe drumul care duce tot mai departe de armonie cu natura, de iubire și respect față de semeni, de dorința de a face ceva bazat pe principii sănătoase și altruiste.

Nu! Nu se poate și așa, iar mai devreme sau mai târziu vom da cu capul de pământ. De pământul pe care l-am umplut de gunoaie, de otravă. De pământul pe care l-am modelat în funcție de încălțămintea zilei respective fără măcar a ne uita la el. De pământul pe care l-am lăsat în paragină ori l-am vândut chiar de el aparține copiilor copiilor noștri.

Va veni momentul în care vom lua contact cu el, iar atunci ne vom aminti ceea ce am uitat. Ne vom aminti drumul și vom reînvăța calea.
Sau, dacă nu suntem atât de norocoși și de înzestrați precum se spune, doar ne vom lovi de el, pentru ultima oară, și atât. Pur și simplu!

vineri, 30 ianuarie 2015

România lider de piață?

România lider de piață?


Dacă România s-ar hotărî să exporte suine în viu ar avea toate şansele să devină cel mai mare actor comunitar de pe piața UE şi să îşi şi păstreze poziția de lider incontestabil pentru următorii 25-30 de ani.

În timpul acesta românii ar putea dezvolta, atât între ei cât şi cu celelalte popoare, relații de colaborare, în toate domeniile, pe bază de competențe şi de afinitate, iar cei care muncesc peste hotare s-ar putea întoarce cu sufletul deschis acasă.

Economia ar înflori, natalitatea s-ar stabiliza, iar sistemele de învățământ şi de sănătate şi-ar atinge, în sfârşit, menirea.

Cea mai mare problemă, cu care s-ar confrunta țara noastră, ar fi aceea că după vreo 30 de ani de exporturi masive ar rămâne... neguvernată.

Un sfârşit de săptămână aşa cum ni-l dorim şi, mai ales, aşa cum îl merităm! :)

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

O analiză simplă. De la țară.


O analiză simplă. De la țară.
Vă boicotez pe toți!


Avem 4!!! milioane de români afară. Cred că toți şi fiecare dintre ei au observat cum guvernele țărilor în care muncesc ÎŞI PROTEJEAZĂ oamenii care produc ceva, ORICE, prin faptul că fie nu importă produsele respective în perioada în care ele sunt obținute din producție proprie, fie le impun nişte prețuri încât nu sunt atractive şi nu se vând. Sau pur şi simplu îşi subvenționează producătorii, iar aceştia îşi văd de treabă bine-mersi.

De ce fac ei asta? Oare?
Pentru că în cazul în care crapă o verigă din lanțul importurilor (indiferent din care motiv din cele unşpe mii care pot fi) poporul țării respective merge mai departe fiindcă îşi asigură necesarul din... PRODUCȚIA INTERNĂ.

Nouă ni s-a băgat în cap că dacă munceşti şi produci ceva este ca şi cum ai comite o CRIMĂ. Şi acum cam începem să ne dăm seama de ce am fost supuşi unor asemenea manipulări...

Ne dăm seama că dacă tot mai mulți ar munci şi ar produce ceva s-ar atenta la industria producătoare de manele, iar locurile de muncă din industria urechiuşelor ascultătoare de telefoane s-ar duce în cap. Fiindcă paraziții nu sunt în stare să muncească, să gândească sau să ia atitudine şi să creeze ceva util societății. Ei sunt buni doar să asculte, să dea cu ciocul şi să-şi tocească bucile pe scaune, timpanele în telefoanele altora şi ochii pe facebook ca să vadă ce a mai zis unul sau altul.

Da, măi parazitule care citeşti şi asculți! Ne-am dat seama că guşterii de la butoane nu fac legi Big Brother pentru siguranța națională, ci pentru a vă crea vouă locuri de muncă pentru că altfel ați muri de foame.

Atât avem la ora actuală:
- industria producătoare de manele;
- industria traficului de carne vie;
- industria exploatatoare a forței de muncă;
- industria atentatorilor la siguranța națională şi
- industria de spionaj a babelor producătoare de leuştean.
Vai de creierul vostru!

Care-i soluția?
E simplă şi a dracului de grea în acelaşi timp!
Apucă-te de treabă, fă ceva constructiv, ceva ce consideri TU că te pricepi sau că ar merge. Apoi identifică-i pe cei care sunt pe aceeaşi lungime de undă cu tine, colaborează cu ei, ajută-i sincer, dezinteresat. Creşteți fiecare pe drumul lui sau împreună.
Vezi cine mai produce ceva în țara asta şi susține-l!
Când lucrurile se vor duce în cap îți vei mulțumi şi te vei bucura că ai hrănit şi tu, cândva, capra vecinului.

Eu îi boicotez pe toți, iar ce am scris mai sus este în semn de susținere a producătorilor români de lactate (şi nu numai) care au fost loviți puternic de către Napolact. Detalii aici.

Hai Doamne cu mintea cea de pe urmă!
Hai România, oriunde te-ai afla!

vineri, 9 ianuarie 2015

Suveranitatea în coadă de peşte

Suveranitatea în coadă de peşte



Este destul de sugestivă poza de mai sus?

"Într-o ieşire aspră, ministrul german al finanţelor Wolfgang Schäuble a susţinut sancţionarea ţărilor "problemă" din uniunea monetară, nu cu excluderea lor, ci cu pierderea suveranităţii în favoarea UE.
Într-un interviu acordată săptămânalului Stern şi comentat de Deutsche Welle şi RFI, şeful finanţelor germane susţine: "O ţară cu probleme care trebuie ajutată ar trebui să cedeze Uniunii Europene, la schimb, o parte din drepturile sale de suveranitate". Măsura ar fi mai bună şi mai funcţională decât excluderea unor state din zona euro, spune ministrul. "Europa nu are cum să reuşească dacă nu se stabileşte clar că un stat membru nu poate fi dat afară din zona euro"." Sursa: Ziarul Financiar

Na, fraților! Luați de aici! Pentru un weekend minunat şi stați în gardă!

Trebuie văzut la ce se referă acest nene când zice "o parte din suveranitate".
Chiar sunt curios ce înțelege el prin asta şi de abia aştept să aflu pentru că aşa nu se mai poate!

Înainte de a sări cineva cu comentarii de genul: "Gata! Ne confiscă țara!" sau  "Excelent! De abia aştept!" vă rog şi vă invit să fim cu toții moderați.
Cred că este un test, altfel ar fi precizat CLAR la ce se referă şi nu ar fi lăsat-o în coadă de peşte cu "o parte din suveranitate".

De ce să mai fim moderați?
Pentru că de când mă ştiu şi până în prezent poporul român nu a fost şi nu este suveran, în propria lui țară, observând câteva aspecte simple dar majore:
- nu a dispus şi nu dispune de resursele naturale ale țării care sunt la mâna oricui dar nu a lui - păduri rase de pe fața pământului, bogății ale subsolului luate cu japca sau "primind" la schimb redevențe infime risipite de către politicieni şi autorități în interesul personal;
- nu îşi poate folosi forța de muncă fizică şi intelectuală, aceasta fiind forțată să plece peste granițe pentru a supraviețui şi în speranța că îşi va atinge măcar o parte din limitele creatoare având un mediu ce îi va permite să-şi folosească aptitudinile şi înclinația - această forță de muncă creează bunăstare pentru alții în timp ce ea se stinge treptat - vorbim despre 4 milioane de suflete;
- nu are controlul asupra aleşilor săi şi nici sprijinul justiției care a ajuns să fie oarbă şi să acționeze discreționar în funcție de tabăra aflată la volan - nici până azi nu a fost realizată dorința poporului, exprimată prin REFERENDUM,  de a hrăni doar 300 de parlamentari făcând curat printre şpăgari;
- nu beneficiază de legi care să-l ocrotească, ci din contră acestea sunt făcute ca să-l îngrădească - legea, statul de drept, referendumul, sunt basme folosite doar când trebuie pus la punct cetățeanul de rând şi libera inițiativă cu scopul de a apăra interesul de gaşcă al "grupurilor politice infracționale";
- nu este inspirat/condus şi apărat de nimeni, fiind abandonat de către angajații lui (autorități şi legislativ) şi lăsat în derivă fiind jefuit din toate părțile şi lăsat să moară.

Deci, despre ce suveranitate vorbim dacă este să ne avântăm cu acuzații către o tabără sau alta consumând, inutil, atât energia proprie cât şi pe a altora?

În concluzie şi în realitate, noi ca popor, suntem pe moarte.

Acum sunt curios să văd: primim o gură de oxigen pentru a renaşte (măcar până la un punct) sau, dacă nu, în brațele cui murim? În brațele politicienilor?
Pentru că, afirmația fiind lăsată în coadă de peşte, ea se poate referi şi la cedarea suveranității asupra justiției, ceea ce se poate lăsa cu spargerea cuibului de infractori politici dar, în acelaşi timp, poate să se refere şi la suveranitatea teritorială. De aici ar fi mari şanse să ducă, mai rapid decãt se poate anticipa, la un război civil.
Sunt absolut convins că nimeni din UE nu doreşte asta, mai ales că avem vecinii pe care îi avem, iar influența rusă ar fi devastatoare.

Aşadar, moderație şi prudență! Eventual mai căutați să vă informați despre suveranitate. Aşa am făcut şi eu. Avem google.

Hai Romãnia, oriunde te-ai afla!