luni, 6 iunie 2016

Anticorpi

Anticorpi




Eu văd lucrurile cam așa: cu un om prost nu mai e nevoie să te chinui să-l furi.
Dar asta nu te face "băiat deștept", ci ticălos, hoț și criminal. Depinde până unde întinzi coarda.
Poporul este vinovat de prostie dar până la un punct. Din acel punct, sunt responsabili de prostia poporului toți cei care o cultivă și o exploatează. Iar politicienii, dintre toți, sunt pe primul loc.
Este nevoie de ANTICORPI, adică de OAMENI care să facă legătura între popor și actul administrativ confiscat de către politicieni.

duminică, 5 iunie 2016

Ce este votul?

Ce este votul?


Votul este cheia ta pe care o pot alții folosi pentru a-ți asigura servicii medicale de calitate, oportunități de angajare şi de începere a unei afaceri, un sistem educațional performant şi cât mai multe şanse de a avea o viață mai bună, aici, în țara ta.
Ei îți pot folosi cheia, votul, pentru a face toate lucrurile de mai sus în timp ce tu munceşti şi plăteşti taxe şi impozite tocmai pentru asta.
Dacă simți şi crezi că cei care vor pune mâna pe "cheia" ta o vor folosi pentru a te fura, pentru a te îndobitoci şi pentru a-ți dilua sănătatea, iată ce ai de făcut: pune mâna pe un "ciocan" şi trage-i câteva.
Ar fi păcat ca ea să ajungă pe mâini nepotrivite şi murdare de sânge.
Cu cheia ta ne pot distruge viețile tuturor!
Nu-i mai lăsa!
În lipsa unei alternative, un vot anulat înseamnă un parazit înlăturat!
Haideți să diluăm corupția, hoția şi mizeria!

sâmbătă, 28 mai 2016

Drepturile homosexualilor şi cei şapte ani de acasă

Drepturile homosexualilor şi cei şapte ani de acasă



Înainte de toate precizez că sunt un om simplu, iar prin viața de zi cu zi încerc să rămân la fel.


Legal apare când moral nu mai există. Sau mai există dar într-o formă mult diminuată.

Orice lege apare când cineva trece peste ceea ce ar trebui să ştie din cei şapte ani de acasă. Atunci se învață bunul simț, echilibrul psihic şi emoțional, cumpătarea, responsabilitatea şi respectul față de tot şi toate.
Ceea ce ar trebui să învățăm în cei şapte ani de acasă se numeşte normalitate.
Tu, eu şi mulți alții nu am mai avut parte de asta din cauza problemelor socio-economice.
Astfel am ajuns să trăim într-o societate parțial denaturată ce tinde spre denaturare totală.
Noi ca specie tindem să distrugem natura în totalitate. Din fericire pentru ea mizeriile speciei umane nu au nicio şansă dar noi, oamenii, nu ne vom mai plimba pentru foarte multă vreme pe aici dacă vom continua în ritmul acesta.
Şi nu sunt semne că ne-am opri sau măcar să încetinim puțin.

Am observat că-i ok să sprijini tot ce ține de gay. Asta nu înseamnă că este şi sănătos.
Faptul că "mişcarea gay" se agață disperată de lupta împotriva mafiei care a acaparat statul şi instituția bisericească nu face decât să polueze şi să întârzie şi mai mult şansa de evoluție reală a speciei umane.
Astfel se face mai mult rău decât bine.

Astăzi foarte mulți se agață de tot felul de ideologii şi teorii ale unor mai mici sau mai mari gânditori însă tot ce reuşesc să facă este să nu-şi mai audă propriile gânduri şi propriile trăiri/sentimente.
Asta se întâmplă când fundația este construită deasupra, pe pământ...

Să nu uităm că trăim în plin război psihologic.
Pornind de la această realitate ar trebui să ne mire că subiecte ce țin de siguranța națională, de genul corupției din sistemul de sănătate care a omorât zeci de mii de români anual, ajung să fie în umbra unui foc de paie cum este subiectul cu drepturile homosexualilor în România? Nu.
Indicat ar fi să analizăm cu propriul creier şi să simțim cu propria inimă în acord cu legile fireşti ale naturii. Căci, aşa cum am mai spus, ea este singura care va rămâne aici. Şi se va reface indiferent ce i-am face noi ca specie.
Abia apoi să vedem ce zic gânditorii mai mult sau mai puțin celebri şi să trecem totul prin filtrul rațiunii.

Având în vedere realitatea cotidiană ar fi bine să ne pregătim pentru tot ce e mai rău. Copiii cresc fără părinți, în sărăcie şi înconjurați de violență şi pornografie, iar pentru suma potrivită aproape oricine este dispus să facă orice.
Homosexualitatea asumată sau promovată ține de nişte dezechilibre psiho-emoționale, iar acceptarea ei ține de inconştiență şi indiferență.
Pentru asta e nevoie de leac/tratament/soluții. Şi nu de propagarea dezechilibrului.

Aşa că, dragă cititorule, îți propun un exercițiu de bun simț, logică şi imaginație.
Petrece ceva timp cu un copil de doi sau trei ani. Vei vedea cum copiază totul fără a fi conştient. De la mimica feței, la poziția corpului şi până la reacția pe care o ai vizavi de lucrurile înconjurătoare cu care intri în contact.
Tot ceea ce pătrunde atunci în subconştientul lui se va manifesta când va creşte mare, în şcoală, cuplu, familie şi societate şi va fi pus în fața unor probleme despre care doar psihologii şi psihoterapeuții îl vor mai putea ajuta să afle de unde vin.
Aşadar, problema nu este despre a şi-o trage sau nu homosexualii între ei, ori de a se săruta pe gură vara, la o terasă. Nici despre a putea moşteni averea unul altuia ca şi un cuplu de heterosexuali. Pentru că există variante de încheiere a contractelor de moştenire, donație, vânzare-cumpărare în fața notarului. Statul încă ne oferă aceste instrumente.
Problema este dacă mai poate şi mai este cineva interesat de protejarea psihică şi fizică a copiilor ce reprezintă tânăra generație. Adică viitorul meu şi al tău.


Când copiii se vor întoarce acasă la părinți, de la grădiniță, ori şcoală, sărutați pe gură şi pipăiți de cei înfiați şi crescuți de către homosexuali, abia atunci vor înțelege semenii noştri ce au făcut. Degeaba! Prea târziu!
Lumea va fi deja şi mai plină de dezechilibrați, iar crizele, de toate felurile, se vor mări în prăpăstii tot mai adânci.

Totul e chestie de alegere. Însă prea puțini mai aleg, în timp ce majoritatea doar votează...


duminică, 8 mai 2016

Despre probleme şi soluții

Despre probleme şi soluții



Problemele le cam ştim cu toții. Chiar de nu le ştim pe toate şi nu le putem formula cu subiect şi predicat dar le simțim, în noi, în viețile noastre. Aşa că nu are rost să le mai înşir. Oricum sunt foarte multe.

Din punctul meu de vedere, plecarea ar trebui să fie din... patruşceva. :)
Când străbunii noştri au fost exterminați, li s-a luat totul, iar peste munca, agoniseala şi viețile lor au fost puşi trântorii şi gunoaiele societății. Deci, adio abundență de repere, valori morale şi meritocratice, de atunci.
De aceea astăzi nu se mai avansează pe merit şi pe valoarea umană, morală şi sufletească, ci sunt puşi, numiți. Au ajuns să se numească între ei.
Asta se numeşte otravă socială, iar antidotul este exemplul personal indiferent de domeniul în care activăm.

Schimbarea mentalității? Da! Sună frumos dar se realizează foarte greu fiindcă este un cumul de factori de o complexitate majoră.

Mentalitatea se schimbă parțial sau total, brusc sau în timp, prin evoluție, experiențe  de viață.
Brusc, în cazul unui accident major sau al unor conflicte sociale mai mici sau mai mari, ori în cazul unui război.
În timp, suntem exact în această etapă.

Eu zic că evoluăm din ceea ce văd în jur chiar dacă mulți se confruntă cu o problemă majoră: teama de a se manifesta.

Ce avem noi de făcut? Să fim tot ceea ce ni se bagă pe gât să nu mai fim.

Să fim OAMENI şi să dăm dovadă de OMENIE.

În OMENIE au lovit de la bun început fiindcă aceasta presupune respect, colaborare şi evoluție cu beneficii bilaterale (cel puțin).

Ne-au dus forțat la oraşe şi am rămas doar cu modelele din Muzeul Satului despre care ne întrebăm unde sunt? Da!
Unde au dispărut acei oameni când noi am avea atât de multă nevoie de cunoştințele şi de priceperea lor? Au fost condamnați şi exterminați.
Ce putem face este să ne luăm înapoi pământurile de la sate. Construim la loc gospodăriile. Gospodării ce hrănesc şi cresc sănătos un popor sănătos şi autosustenabil.
Asta înseamnă, în mare parte, să ne luăm țara înapoi. Pentru că ȚARA cu SATUL se întrepătrund şi ca denumire. De aici expresia că "sâmbătă merg la țară". În plus SATUL se întrepătrunde cu SĂTUL. Munceşti şi te hrăneşti sănătos.
Glumind putem spune că la țară eşti sătul şi de la mâncare dar şi de lucru. :)
Nu degeaba avem expresia "limba noastră-i o comoară în adâncuri îngropată". Ar trebui să dăm mai multă atenție cuvintelor.

Au înlocuit sfatul popular cu o maşinărie coruptă numită consiliu local, consiliu de administrație, etc. Construcții şi inginerii ideologice care au demonstrat în timp că au prea puțin de-a face cu o viață sănătoasă, cu respectul față de semeni şi de natură, ci prin ceea ce presupune desfăşurarea unor astfel de activități, cronofage, unde nu poate fi vorba despre "mens sana in corpore sano", ajung să denatureze şi să izoleze ființa umană.
Rezultatul: din ființe umane, indivizii, se transformă în entități artificiale şi superficiale cu deprinderi primitive ce au ca preocupări obsesia de a controla şi de a dirija viețile celorlalți şi de a modifica... natura pentru a obține faimă şi profit. Adică nimic bun fiindcă acestea sunt obținute prin fraude, tâlhării şi crime. Astfel se naşte şi se cultivă RETARDUL care a ajuns să se manifeste ca o plagă socială care i-a infectat pe foarte mulți. Şi încă o face.
Şi atunci mă întreb retoric:
Pentru ce mai avem nevoie de câțiva consilieri locali, 10 sau 12, plătiți cu bani grei şi supuşi tentației corupției, din moment ce putem fi câțiva zeci sau sute, la nivel de comună, mii sau zeci de mii, la nivel de oraş şi milioane sau zeci de milioane la nivel de țară? Şi toți contribuim gratuit.
Oricum avem telefoane, acces la internet şi facebook.
În plus, cine îți poate reprezenta cel mai bine interesul dacă nu tu însuți, în mod transparent, onest şi responsabil?
Nu ne-am săturat ca tehnologia, inventată pentru a ne informa, ajuta şi îmbunătăți viața să fie folosită pentru a ne dezbina, dezinforma şi a ne crea tot soiul de probleme?
Din acest punct de plecare se pot cultiva comunități în România, în dauna retardului național, reintroducându-se sfatul popular modern, adică la nivelul anului 2016 din punct de vedere al mijloacelor, tehnologiei şi al resurselor actuale.
Putem să redevenim un popor şi nu o populație în derivă cum suntem la ora actuală.
Dacă ne gândim puțin ne putem da seama că democrația, democrația directă şi meritocrația reprezintă de fapt... sfatul nostru popular.

A fost dinamitată, confiscată şi încarcerată ideea şi funcția de demnitar.
Fiindcă demnitar nu este  doar un funcționar al statului, ci este omul care face ceva în folosul comunității într-un mod cinstit, onest şi responsabil. Din plăcere, aş putea spune, chiar dacă omul respectiv a fost sau este remunerat pentru asta.
Aşadar, toți cei care s-au simțit vreodată împliniți prin munca lor au fost şi sunt demnitari. Indiferent că au măturat o stradă sau au condus o țară.
În concluzie, ar fi bine să facem ceea ce ne aduce împlinire, mulțumire sufletească şi plus valoare pentru semenii noştri.

A fost ciuruită ideea de familie şi bombardată din toate pozițiile.
Cred că ar fi cazul să reparăm acest aspect.
Construieşti un fundament sănătos şi apoi îți întemeiezi o familie. Foarte mulți sunt împinşi sau se aruncă cu capul înainte. Apoi fac repede unul sau mai mulți copii şi se trezesc paralizați, pe toate planurile, înainte de a avea o minimă experiență de viață.
Ajung să fie disperați, copiii cresc cu mari carențe pe plan fizic şi psihic şi apoi ne mai mirăm de ce ne zbatem într-o societate retardată.

Leprele şi oamenii au ajuns să fie confundați unii cu alții.
E normal să fie aşa din moment ce şi unii şi alții doar dau din gură.
În spatele oamenilor trebuie să se vadă fapte şi o viață echilibrată, în timp ce după lepre se văd doar buzunare întoarse pe dos şi goale, jafuri şi falimente răsunătoare.
E nevoie de mai puțină politică şi dat din gură şi de mai multă muncă şi realizări concrete. Acestea încep de pe plan personal, bineînțeles.

Suntem dezbinați şi nu ne putem uni? Foarte mulți văd prin unire o masă mare de oameni care merg să se bată cu jandarmii sau să dea jos guvernul.
Greşit! Adevărata unire este numai una şi este foarte simplă dar destul de greu de pus în practică: în cuget şi-n simțiri.
Cum zicea Brâncuşi: "lucrurile sunt simplu de făcut. Mai greu este să te pui în postura de a le face". Citat din memorie, aproximativ.
Şi cred că suntem mai uniți cu mult decât în zilele sau în anii trecuți fiindcă vibrăm tot mai mulți la cauze comune.
Da, este mai greu să punem în practică unirea în cuget şi în simțiri cât timp suntem pălmuiți şi batjocoriți de o instituție bisericească ce nu mai are aproape nimic în comun cu moralitatea, cu respectul față de aproapele nostru. Este greu să mergi pe acelaşi drum cu unul care face propagandă BOR şi visează să ia lumină de la Patriarhul Daniel a cărui subalterni au target la vânzarea iconițelor, lumânărilor, devenind astfel nişte agenți comerciali de suflete. Este greu să păşeşti alături de persoane care susțin mafia statală, politică şi bisericească ce îți ia din buzunar şi bagă-n lux efemer şi-n curve în loc să ai libertatea de a decide unde şi pentru ce trebuie să fie cheltuiți banii tăi.

Dar, cum spuneam mai sus, evoluăm cu toții şi devenim din ce în ce mai uniți.

România suntem fiecare dintre noi! Hai România, oriunde te-ai afla!

sâmbătă, 27 februarie 2016

De ieri şi de azi. Mâine... vom vedea!




De ieri şi de azi. Mâine... vom vedea!



Populația din România este ținută în frâu din două direcții mari şi importante.
Ordinea este aleatoare.
- Biserica, infestată cu preoți şi înalți prelați, însetați de bani, putere şi avere, care îți repetă, ca să-ți intre bine în cap, că eşti un păcătos şi un netrebnic şi că trebuie să stai cât mai mult în genunchi, cu buzunarele întoarse pe dos, în fața lor, pentru că... aşa vrea Dumnezeu. Apoi să mergi la muncă şi să donezi tot, pentru ca ei să trăiască preafericiți şi feriți de probleme doar din... cântat. Că munceşti tu. E suficient! Cineva mai trebuie să şi cânte, nu?
Astfel, tu trebuie să tot întorci obrazul fiindcă vei fi fericit... dincolo. Aici, pe pământ, îți zic că trebuie să te chinui şi... să stai în genunchi, nevrednicule! Şi să mai şi, repet, plăteşti pentru asta.
- Statul infestat cu autoritățile lui corupte, cu "demnitari" care fac orice pentru bani şi cu politicieni semianalfabeți proşti, răi şi lacomi acompaniați de un sistem ce a luat chipul şi asemănarea lor.
Aceştia, toți, lucrează, în echipă, pentru tine. Pentru noi toți şi pe banii, munca şi pe viețile noastre.
Unii fac legi, alții le votează şi niciunul, dintre ei, nu le respectă.
Tu nu ai voie să faci asta. Dacă o faci... te situezi automat în afara legii şi vei fi aspru pedepsit pentru asta. De cine? De ei!
De ei care sunt din ce în ce mai mulți.
Tu trebuie să munceşti, să emigrezi, să te chinui şi să nu obții nimic.
Practic, singurul drept pe care îl ai este acela de a fi slugă.

Slugă, pentru o viață întreagă, a unor specimene care mai au nevoie de ani lumină până să devină şi ei... oameni. Specimene care nu sunt în stare să mai vadă şi altceva decât bani, ultimul model "smartfion" şi de maşină X sau Y, elicopter privat, plajă şi "Hauai".
Aşadar, unii se roagă în locul tău, iar alții îți fac dreptate.
Tu, eu, noi şi toți ceilalți nu mai avem nimic altceva de făcut decât să fim slugi?

Un om care face ilegalități este amendat și plătește cu libertatea, iar dacă muncește și este un bun cetățean plătește taxe și impozite. Este un lucru normal.
Problema este unde ajung banii din amenzi, taxe și impozite, la cine ajung și ce se întâmplă cu ei.

duminică, 23 august 2015

Pe pământ să fie pace - versuri


Pe pământ să fie pace
- versuri -


Lăsați-ne să fim români
Și nu ne mai confundați
Fiindcă vreți să fiți stăpâni
Dezbinând surori și frați.

Fiindcă și singuri putem,
Să trăim pe-al nost' pământ,
Fără a-l vostru îndemn
De-a renunța la tot ce-i sfânt.

Dacă tot nu ne ajutați
Oare, voi, nu ați putea,
În pace să ne lăsați
Să ne regăsim noi calea?

Ați venit aici, la noi,
Pentru a ne ajuta,
Ca și când am fi fost goi
Și ne-ați luat și cămașa.

Ne-ați adus voi libertate
Când la noi, plecând din casă,
Nu intră nimeni prin spate,
Și lăsăm totul pe masă.

Ne-ați adus voi liniște,
Fiindcă noi nu o aveam,
Furând fără limite
Ce prin muncă dobândeam.

Ați zis că știți ce-i mâncarea
Dar, la noi, când ați gustat,
V-ați lepădat bunăstarea,
Ș-ați rămas! N-ați mai plecat.

Ați stat puțin și v-ați gândit,
N-ați înțeles, văzând imașul,
Ne-ați spus că: Nu-i folosit!
Și ne-ați dat, în schimb, orașul.

Ne-ați infectat cu non-valori,
Dând jos națiune cu națiune,
Ca să adunați comori
În timp ce noi murim pe bune.

Ați dat jos cu educația,
Sănătatea ați distrus-o
Afișând adversitatea
Față de viața ce am dus-o.

Ne-ați golit, încet, de cuget,
Și dându-ne câte-o floare,
Ne-ați strecurat otravă în suflet,
Iar în vieți numai teroare.

În acest punct suntem acum,
Când ai noștri, cu mic cu mare,
Au rămas singuri pe drum
Și-au fost împinși peste hotare.

Voi ne-ați arătat ce-i frica
Pentru a ne dezbina
Nu ne-ați dat, în schimb, nimica,
Pentru a ne controla.

Prin frică și dezbinare
Ați intrat la noi în munți,
Văzând bogăție mare,
Ați ras păduri. Acu-s cărunți.

În timp ce unii pupă moaște
Și au căzut la testul vremii
Alții văzut-au ce ne paște
Și-n viitor vor fi oștenii.

Ei v-au văzut că strălucirea
E plină de perversitate
Că voi nu știți ce-i fericirea
Și sunteți tari doar pe la spate.

Stând printre voi, răzleți, prin lume,
V-am înțeles civilizația
Că vreți pe toți a ne supune
Și să mențineți dominația.

Ceea ce vreți voi nu se poate,
Fiindcă e-mpotriva firii.
Oameni, nisip, cu inimi moarte?
Sfidează logica gândirii.

Oamenii cu mâini dibace,
Curați în suflet și-n gândire,
Vor pe pământ să fie pace
Iubire, natură și împlinire.

Cristi Alexe
23 august 2015, Arad


sâmbătă, 22 august 2015

Seceta zilelor noastre - versuri


Seceta zilelor noastre
- versuri -


Printre penele uscate
Și subsuorile cu fulgi,
Trece doar arșița verii
În zile încinse, lungi,

Umbrele brăzdează cerul
Prin mirosul de fân ars
Și zboară spre bălți de apă
Prinzând peștii ce au rămas.

Albastrul, ucis de soare,
Seara, se schimbă în roșu,
După zile de friptoare
Nu mai cântă nici cocoșul.

În mișcările-i precise,
Pe sub frunze răsucite
Timpul parcă-ncremenise
De atâtea zile fripte.

Parcă nu-i venea să creadă
Că doar roua dimineții
În zile, grele, de corvoadă,
Mai ține fiorul vieții.

Oglindindu-și tristă cerul,
Apa, fuge sub pământ,
Protejând astfel misterul
Tuturor celor ce sunt.

În urma ei, la suprafață,
Totul era pârjolit,
Și seca încet de viață
Însuși omul cel școlit.

El, ce a crezut că are totul,
Simplu, pentru totdeauna,
Făr-a mișca măcar un deget
Și că oricum îi e totuna.

S-a confundat cu robotul,
Ce i se plimba prin cuget,
Zicându-și că pământu-i locul
Celor ce pot și fără suflet.

El, ce a gândit că evoluția
Nu are treabă cu natura,
Că apa nu este soluția
Și că bună este... ura.

Seceta zilelor noastre
Este în suflet și în cuget.
E ca un șir de zile proaste
Ce-n loc de vorbe sunt doar muget.

Astfel, mergând pe o pistă falsă
Spre o natură distrusă,
Alimentăm zilnic o farsă
Către o viață apusă.

Seceta din nou va trece,
Așa cum, poate, a mai trecut,
Omul, unul din zece,
Acel unu' ce nu-i slut.

Peste trupul ars de soare
Cu verde uscat, ciufulit,
Sărutat cu stropi de ploaie
Pământul, iarăși, s-a trezit.



Cristi Alexe
22 august 2015, Arad






A apărut o eroare în acest obiect gadget