sâmbătă, 28 mai 2016

Drepturile homosexualilor şi cei şapte ani de acasă

Drepturile homosexualilor şi cei şapte ani de acasă



Înainte de toate precizez că sunt un om simplu, iar prin viața de zi cu zi încerc să rămân la fel.


Legal apare când moral nu mai există. Sau mai există dar într-o formă mult diminuată.

Orice lege apare când cineva trece peste ceea ce ar trebui să ştie din cei şapte ani de acasă. Atunci se învață bunul simț, echilibrul psihic şi emoțional, cumpătarea, responsabilitatea şi respectul față de tot şi toate.
Ceea ce ar trebui să învățăm în cei şapte ani de acasă se numeşte normalitate.
Tu, eu şi mulți alții nu am mai avut parte de asta din cauza problemelor socio-economice.
Astfel am ajuns să trăim într-o societate parțial denaturată ce tinde spre denaturare totală.
Noi ca specie tindem să distrugem natura în totalitate. Din fericire pentru ea mizeriile speciei umane nu au nicio şansă dar noi, oamenii, nu ne vom mai plimba pentru foarte multă vreme pe aici dacă vom continua în ritmul acesta.
Şi nu sunt semne că ne-am opri sau măcar să încetinim puțin.

Am observat că-i ok să sprijini tot ce ține de gay. Asta nu înseamnă că este şi sănătos.
Faptul că "mişcarea gay" se agață disperată de lupta împotriva mafiei care a acaparat statul şi instituția bisericească nu face decât să polueze şi să întârzie şi mai mult şansa de evoluție reală a speciei umane.
Astfel se face mai mult rău decât bine.

Astăzi foarte mulți se agață de tot felul de ideologii şi teorii ale unor mai mici sau mai mari gânditori însă tot ce reuşesc să facă este să nu-şi mai audă propriile gânduri şi propriile trăiri/sentimente.
Asta se întâmplă când fundația este construită deasupra, pe pământ...

Să nu uităm că trăim în plin război psihologic.
Pornind de la această realitate ar trebui să ne mire că subiecte ce țin de siguranța națională, de genul corupției din sistemul de sănătate care a omorât zeci de mii de români anual, ajung să fie în umbra unui foc de paie cum este subiectul cu drepturile homosexualilor în România? Nu.
Indicat ar fi să analizăm cu propriul creier şi să simțim cu propria inimă în acord cu legile fireşti ale naturii. Căci, aşa cum am mai spus, ea este singura care va rămâne aici. Şi se va reface indiferent ce i-am face noi ca specie.
Abia apoi să vedem ce zic gânditorii mai mult sau mai puțin celebri şi să trecem totul prin filtrul rațiunii.

Având în vedere realitatea cotidiană ar fi bine să ne pregătim pentru tot ce e mai rău. Copiii cresc fără părinți, în sărăcie şi înconjurați de violență şi pornografie, iar pentru suma potrivită aproape oricine este dispus să facă orice.
Homosexualitatea asumată sau promovată ține de nişte dezechilibre psiho-emoționale, iar acceptarea ei ține de inconştiență şi indiferență.
Pentru asta e nevoie de leac/tratament/soluții. Şi nu de propagarea dezechilibrului.

Aşa că, dragă cititorule, îți propun un exercițiu de bun simț, logică şi imaginație.
Petrece ceva timp cu un copil de doi sau trei ani. Vei vedea cum copiază totul fără a fi conştient. De la mimica feței, la poziția corpului şi până la reacția pe care o ai vizavi de lucrurile înconjurătoare cu care intri în contact.
Tot ceea ce pătrunde atunci în subconştientul lui se va manifesta când va creşte mare, în şcoală, cuplu, familie şi societate şi va fi pus în fața unor probleme despre care doar psihologii şi psihoterapeuții îl vor mai putea ajuta să afle de unde vin.
Aşadar, problema nu este despre a şi-o trage sau nu homosexualii între ei, ori de a se săruta pe gură vara, la o terasă. Nici despre a putea moşteni averea unul altuia ca şi un cuplu de heterosexuali. Pentru că există variante de încheiere a contractelor de moştenire, donație, vânzare-cumpărare în fața notarului. Statul încă ne oferă aceste instrumente.
Problema este dacă mai poate şi mai este cineva interesat de protejarea psihică şi fizică a copiilor ce reprezintă tânăra generație. Adică viitorul meu şi al tău.


Când copiii se vor întoarce acasă la părinți, de la grădiniță, ori şcoală, sărutați pe gură şi pipăiți de cei înfiați şi crescuți de către homosexuali, abia atunci vor înțelege semenii noştri ce au făcut. Degeaba! Prea târziu!
Lumea va fi deja şi mai plină de dezechilibrați, iar crizele, de toate felurile, se vor mări în prăpăstii tot mai adânci.

Totul e chestie de alegere. Însă prea puțini mai aleg, în timp ce majoritatea doar votează...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget