Pe pământ să fie pace
- versuri -
Lăsați-ne să fim români
Și nu ne mai confundați
Fiindcă vreți să fiți stăpâni
Dezbinând surori și frați.
Fiindcă și singuri putem,
Să trăim pe-al nost' pământ,
Fără a-l vostru îndemn
De-a renunța la tot ce-i sfânt.
Dacă tot nu ne ajutați
Oare, voi, nu ați putea,
În pace să ne lăsați
Să ne regăsim noi calea?
Ați venit aici, la noi,
Pentru a ne ajuta,
Ca și când am fi fost goi
Și ne-ați luat și cămașa.
Ne-ați adus voi libertate
Când la noi, plecând din casă,
Nu intră nimeni prin spate,
Și lăsăm totul pe masă.
Ne-ați adus voi liniște,
Fiindcă noi nu o aveam,
Furând fără limite
Ce prin muncă dobândeam.
Ați zis că știți ce-i mâncarea
Dar, la noi, când ați gustat,
V-ați lepădat bunăstarea,
Ș-ați rămas! N-ați mai plecat.
Ați stat puțin și v-ați gândit,
N-ați înțeles, văzând imașul,
Ne-ați spus că: Nu-i folosit!
Și ne-ați dat, în schimb, orașul.
Ne-ați infectat cu non-valori,
Dând jos națiune cu națiune,
Ca să adunați comori
În timp ce noi murim pe bune.
Ați dat jos cu educația,
Sănătatea ați distrus-o
Afișând adversitatea
Față de viața ce am dus-o.
Ne-ați golit, încet, de cuget,
Și dându-ne câte-o floare,
Ne-ați strecurat otravă în suflet,
Iar în vieți numai teroare.
Și dându-ne câte-o floare,
Ne-ați strecurat otravă în suflet,
Iar în vieți numai teroare.
În acest punct suntem acum,
Când ai noștri, cu mic cu mare,
Au rămas singuri pe drum
Când ai noștri, cu mic cu mare,
Au rămas singuri pe drum
Și-au fost împinși peste hotare.
Voi ne-ați arătat ce-i frica
Pentru a ne dezbina
Nu ne-ați dat, în schimb, nimica,
Pentru a ne controla.
Prin frică și dezbinare
Ați intrat la noi în munți,
Văzând bogăție mare,
Ați ras păduri. Acu-s cărunți.
În timp ce unii pupă moaște
Și au căzut la testul vremii
Alții văzut-au ce ne paște
Și-n viitor vor fi oștenii.
Ei v-au văzut că strălucirea
E plină de perversitate
Că voi nu știți ce-i fericirea
Și sunteți tari doar pe la spate.
Stând printre voi, răzleți, prin lume,
V-am înțeles civilizația
Că vreți pe toți a ne supune
Și să mențineți dominația.
Ceea ce vreți voi nu se poate,
Fiindcă e-mpotriva firii.
Oameni, nisip, cu inimi moarte?
Sfidează logica gândirii.
Oamenii cu mâini dibace,
Curați în suflet și-n gândire,
Vor pe pământ să fie pace
Iubire, natură și împlinire.
Cristi Alexe
23 august 2015, Arad
Voi ne-ați arătat ce-i frica
Pentru a ne dezbina
Nu ne-ați dat, în schimb, nimica,
Pentru a ne controla.
Prin frică și dezbinare
Ați intrat la noi în munți,
Văzând bogăție mare,
Ați ras păduri. Acu-s cărunți.
În timp ce unii pupă moaște
Și au căzut la testul vremii
Alții văzut-au ce ne paște
Și-n viitor vor fi oștenii.
Ei v-au văzut că strălucirea
E plină de perversitate
Că voi nu știți ce-i fericirea
Și sunteți tari doar pe la spate.
Stând printre voi, răzleți, prin lume,
V-am înțeles civilizația
Că vreți pe toți a ne supune
Și să mențineți dominația.
Ceea ce vreți voi nu se poate,
Fiindcă e-mpotriva firii.
Oameni, nisip, cu inimi moarte?
Sfidează logica gândirii.
Oamenii cu mâini dibace,
Curați în suflet și-n gândire,
Vor pe pământ să fie pace
Iubire, natură și împlinire.
Cristi Alexe
23 august 2015, Arad