luni, 9 februarie 2015

Căpușa (peiorativ)

Căpușa



Mențiune: articol fără foto din cauza unor motive bine întemeiate.


Căpușa este cel mai mare dușman al bunăstării și al liniștii celor care muncesc și au inițiativă.

Ea trăiește de obicei în parlamentul țărilor care o tolerează, în locurile răcoroase, la adăpost de arșița verii, de gerurile iernii și de privirile celor de pe spatele cărora trăiește.

Din când în când mai merge și pe picioarele ei. În aceste puține momente, comparativ cu durata ei de viață, ea iese pe holurile luxoase pentru a savura o cafea și o țigară și merge până la pupitrul cuvântărilor pentru a-și goli gușa mincinoasă și pentru a-și propune creșteri salariale.

În restul timpului stă tolănită pe fotolii din piele, moțăie, dă ochii peste cap, ridică o mână sau chiar pe amândouă atunci când trebuie să-și voteze remunerația sau șpaga ce urmează a fi încasată.

Uneori mai oferă și spectacol atunci când, de bunăvoie, este scoasă din tunelurile găunoase în care își petrece veacul și adusă în lumina reflectoarelor pentru a spune de ce mănâncă atât de mult când de fapt ea nu produce nimic.

În funcție de importanța ei, căpușa, în urma spectacolelor regizate la care făceam referire mai sus, este ținută, precum o matcă valoroasă, în spatele zăbrelelor de argint pentru unul, doi sau trei ani. În acest timp averea ei rămâne neatinsă de vitregiile sorții care se abat asupra oamenilor de rând.
Ba din contră, ea reușește să stabilească relații noi și să închege afaceri profitabile chiar dacă aria de mișcare îi este restrânsă temporar.
Din când în când, căpușa, mai beneficiază de o vacanță scurtă, de câteva zile, cu familia ori prietenii. În general, acest lucru se întâmplă de sărbători sau ori de câte ori are nevoie atunci când afară este întuneric și nu știe nimeni.

Dezvoltarea capacității de a se deplasa cu precizie în momentele nocturne au ajutat-o foarte mult în relațiile cu mediul înconjurător.

De îndată ce își ispășește vacanța, de a sta pe spate și de a consuma după pofta inimii, căpușa se întoarce nestingherită la viața de rutină, plină de huzur.

Cu cât o căpușă este mai importantă și mai înfiptă pe poziții, cu atât burta, gușa și fălcile îi rămân neatinse de pe urma statului după zăbrele.
Nu de puține ori, în cazul căpușelor excepționale, burta, gușa și fălcile au cunoscut o dezvoltare și mai puternică după scurta perioada de repaus.

Mediul în care se simte cel mai bine este cel al discuțiilor interminabile și inutile sau alături de alte căpușe ca și ea. Lenea este elixirul plăcerilor nesfârșite pentru ea și specia din care face parte cu atâta mândrie și adoră vacanțele nesfârșite și luxoase.

Ceea ce nu suportă căpușa deloc sunt oamenii care:
- vor o viață normală,
- iubesc natura și mediul înconjurător,
- își respectă semenii,
- nu înghit minciuni și pomeni,
- știu valoarea muncii lor,
- au inițiativă, putere de muncă și creier la purtător.

Așadar, putem spune fără de tăgadă că, până în momentul de față, cel mai performant produs al societății zilelor noastre este căpușa.

Din păcate, în țările sărace și în cele în curs de dezvoltare, căpușa are foarte puțini prădători naturali spre aproape deloc.
Putem spune, deci, că aceste țări sunt raiul căpușelor dar nici celelalte țări mai mari nu stau cu mult mai bine ele având căpușe mai puține dar... sănătoase.

Cu mici accidente, provocate în general de vitregiile naturii, se întâmplă ca aceste ființe minunate, căpușele, să fie speriate sau accidentate definitiv.
De cele mai multe ori însă ele sunt doar puse pe fugă după care caută să se întoarcă cât mai repede în mediul în care se simt atât de bine.

Un comentariu:

A apărut o eroare în acest obiect gadget